Doua saptamani de menstruatie. Sau o luna! Depinde de job...

Sarbatorile astea.. ne sug de vlaga. Incercam cu totii sa parem cat mai fericit si iubiti oameni de pe planeta. E o concurenta crunta - care are pozele mai frumoase, mai multe like-uri, cele mai frumoase si scumpe cadouri si pe unde ne petrecem vacanta. Cat de superficiali.
M-am molipsit si eu... bat-o vina de tehnologie.

Dupa ce ca astept 15 minute sa vii, mai faci si figuri ca e cursa scurta! Stai acasa daca nu-ti convine!
Nu, nu-ti dau 10 lei! Cursa nu face 10 lei! Idiotule... ma grabesc!
Intru in mall. Mall?
Cand aveam 10 ani visam la o bicicleta sub pom, pe care oricum, n-am primit-o niciodata. Acum copiii viseaza la smartphone-uri si haine de firma. Iar noi, oamenii mari, ne dorim persoane sub brad. Dar nu iubiti/iubite... nici fosti/foste. Ce ziceti de parinti? Unii nu ii au alaturi... altii ii alunga din camera, in fiecare dimineata, ca sunt treziti prea devreme. Ar fi tot aia... copiii nimanui. 
Dar imi uit repede gandurile si intru intr-un magazin.

Vai! Asta e medalionul pe care mi-l doresc de atata timp! Stai..cat costa? 50 lei? Da' ce, e de aur? Lasa... poate il cumpar de ziua mea. Nu uita... ai banii numarati pentru cadouri. Randu' tau sa primesti, a trecut de cativa ani; acum ti-a venit randul sa daruiesti.
Bun... unde mi-am pus biletul? Ah... nenorocitul ala de bilet, sigur o sa uit ce dracu' tre' sa cumpar, daca nu-l gasesc! Stai, stai... l-am gasit!
Mama... da' ce-i coada asta la carucioare?! Bai, da' am 50 de bani? Oh.. de ce nu m-am gandit la asta inainte sa plec de acasa? Hai sa schimb un leu... vai, coada si aici... De ce e lumea asa grabita?! De fapt stai... si eu sunt "lumea".
Dar nu pot eu sa car produsele in brate? Cat de greu sa fie...? Si in felu' asta, evit asteptarea!
Vai, uite ce bradut dragut si micut! Ar trebui sa imi iau si eu unu... si asa nu simt ca vin sarbatorile. Ah, si uite si globulete argintii!
Unde-s dulciurile? Vreau ciocolata! Si suc! Mama, ce aglomeratie... Si am nevoie la toaleta! Nu, stai... suna telefonul! Cine m-ar putea suna? Nu ma suna nimeni de obicei... ah, el era... EL? Vai, am uitat complet!
Intr-o ora?! N-am timp nici sa respir! Asa stabilisem?! Unde mi-e capul? Si cadourile? Trebuia mai intai sa le cumpar pe alea...
Nu-i timpul pierdut! Intr-o ora, se pot face multe.
Nu, stai... unde te duci, bre?!Lasa cadourile! N-ai nimic de baut acasa... vine omu', ce-i pui pe masa?
Da bine, bine... dar nu voi avea timp!!!
Pai si ce, te-am pus eu sa pierzi o juma' de ora, uitandu-te la medalionul ala? Si daca luai 50 de bani de acasa, evitai asteptarea... Dar oricum... care-i graba? Cadourile le poti cumpara si maine...
Dar maine e Ajunul!
Da... dar in seara asta, te vezi cu el. 
Pai stiu, dar...
Niciun dar! Hai ia ceva de baut si hai acasa... si acolo ai multe de facut!
Nu, stai! Cat e ceasul?! N-am timp sa ma spal pe cap... Oh Doamne! Atata agitatie si nici macar nu e Craciunul... de as gasi sub brad o cutie cu niste timp in plus, ce bine ar fi...
Dar stai... el vine in seara asta... De Craciun, sunt singura. N-as mai avea nevoie de timp...
Stai! Ne miscam si noi acasa? Sa chem taxiul? Nu, nu inca! Vai... am uitat, n-am tigari!
Stai... ma suna iar! Unde mi-am pus telefonul?
De ce niciodata nu gasesc nimic in geanta asta?! Si e singura mea geanta...

O noapte de amor si un cadou de Craciun

Am o lista lunga cu dorinte de Craciun. Dar n-o sa-mi exprim niciuna din dorinte. Eventual, voi lupta pentru ele. Ca nu-ti baga nimeni in traista si oricum nimanui nu-i pasa de dorintele altcuiva.
Ma obosesc sarbatorile. Ma oboseste ideea ca noi oamenii, daruim si suntem mai sociabili doar in perioada asta. Sunt satula de mesajele cu "La multi ani!" sau "Craciun fericit!", de la oameni cu care n-am vorbit de ani de zile.
As putea sa privesc Craciunul ca o seara repetitiva, in care el ii mototoleste ei cerceafurile. O vrea. E o dorinta. O dorinta, pe care luna i-o indeplineste in fiecare seara.
O are. O are si o mai vrea. Nu se poate satura. Ii place aroma ei si cum il prinde intre picioarele-i zvelte.
O saruta apasat unde nu s-ar fi gandit niciodata, iar ea il insemneaza pe spate. Este a lui.
In fiecare noapte, ii mai dezvaluie un secret al trupului ei, plin de mister. Ea il face barbat noaptea, ca ziua ce vine sa ii suga barbatia, lumea in care el se invarte.
Tot la ea vine, tot intre cearceafurile ei isi regaseste barbatia.
E dur sa compar Craciunul cu o noapte de amor. Cu mai multe nopti de amor.
Dar e acelasi lucru. De asta am curaj sa scriu ce scriu acum. Suntem pacatosi in restul anului. Mintim, furam, tradam. De Craciun, ne incarcam bateriile. Nu-i corect.
Pentru ca ea, la un moment dat, va vrea un 100% barbat. Si nu unul care o cauta doar pentru a-si regasi barbatia. Va vrea un intreg. Un intreg care sa-i ofere tot, nu doar nopti nedormite si pline de amor.
Ei bine... dar cine mai e 100% barbat in ziua de azi? Si ce alta sarbatoare se poate compara cu Craciunul?
Niciunul.
Asa ca nu, nu trebuie sa asteptam Craciunul, pentru a fi mai buni, pentru a ierta.
Nu, nu trebuie sa astepti ca ea sa se sature de noptile pe care i le oferi.
Putem face bine si putem fi oricand buni. Trebuie doar sa vrem.
Toate pacatele, nu le speli intr-o singura noapte. Nici macar de amor.

^Chiar daca am zis ca nu imi voi exprima vreo dorinta. All I want is money. Dupaia "you".

Cum ar fi daca ne-am naste batrani?

Cum e sa auzi un tanar care implineste 18 ani, ca nu e bucuros? Socant!
Pai cum, nu asteapta ei mititeii sa devina majori? Toti am asteptat la un moment dat ziua aceea "magica" iar altii inca o asteapta. Investesc parintii o avere, ca sa fie puiul multumit in noaptea petrecuta la cel mai luxos restaurant. E inconjurat de rude si de "prieteni", care fac cheta cate 5-6 insi pentru a-i face cadou un simplu ceas. Normal ca nu de firma. Dar se bea si se mananca, cu 10 guri deodata. Dar pentru sarbatorit, conteaza distractia si pozele ce raman uitate intr-un folder prin computer.
As zice ca noi romanii, suntem muritori de foame, in cea mai mare parte, dar ne placem sa ne distram o seara, ca mai apoi sa n-avem ce manca o luna intreaga.
Sarbatoritul, de data asta, nu era entuziasmat. De ce sa sarbatoreasca trecerea anilor? Mi-a zis ca viata ar fi traita cu totul altfel, daca ne-am naste batrani si am muri tineri!
Cum vine asta? Da, e tare ideea!
"O sa scriu despre asta!" Si uite-ma ca scriu. M-a pus pe ganduri si am inceput sa-mi imaginez cum ar fi.
Cum ar fi? Ar fi tare!

Nu am mai trai speriati de aparitia a tot felul de boli, de riduri sau de par alb. Ne-am naste cu o pensie si nu cu o alocatie. Am fi bunici ai parintilor nostrii - pentru ca ei deja ar fi tineri.
La 40 de ani, ne-am trezi cu pofta de viata in fiecare dimineata si ne-am bucura de tot ceea ce natura ne ofera. Am trai cu totul altfel si am astepta ziua urmatoare cu entuziasm, ca vom fi mai tineri. Iar cand am ajunge la copilarie, am fi fericiti ca stim ce este viata, dar totusi avem suflet de copil.
As vrea sa am macar o luna din viata in care timpul sa se deruleze, sa intineresc.
Poate n-am mai lua in deradere timpul care trece prin noi, lasand cicatrici fizice dar si sufletesti. Poate am stii ce sa facem cand avem iubirea in maini, pentru ca am fi batrani cu experinta data la nastere. Poate n-am mai astepta ca minunea sa se intample si am infaptui-o noi. Am cunoaste valoarea timpului si a oamenilor ce trec prin viata noastra.

Femeia - un mic drac impielitat?

Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viaţa şi schimbă toate întrebările.
Vorba lui Andrei, de azi major! La multi ani, tipule!
Si cand acele "noi intrebari" devin "vechi intrebari"?

Ne reprofilam si cautam alte raspunsuri. Viata e un continuu si intens studiu. Bai, si asta e cel mai palpitant!
Pai cand n-ai nimic pe cap si nicio grija, nu simti ca traiesti!
Dar nu... nu asta e ideea textului, nu despre viata.
Ci despre intrebari. Cand ai toate raspunsurile intr-un om, nu te mai atrage. Vrei si cauti alte intrebari.

Sa ma leg putin de Maximilian. Baieti rai, fete cuminti!
Oare? Vrem noi fetele, baieti rai?
Cand iubim, nu. Cand nu iubim, da. Cum vine asta?
Vad din ce in ce mai multe reprezentante ale sexului frumos, plangandu-se ca sunt ranite de baieti rai. Asta e prima faza. Dupa depasirea ei, apare ideea de "vreau un tip care sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt, sa imi aduca mic-dejunul la pat, sa imi daruiasca flori, sa-mi deschida portiera masinii si sa-mi dea mesaj de buna dimineata". Ei bine, nu!
Asta e doar o minciuna cat se poate de gogonata! O minciuna chiar si pentru ele, cele care-si "doresc" asta.
M-am mintit si eu cu ideea asta. Dar ce facem cand dam de un baiat bun? Il transformam in prieten si nu in iubit! De ce? Cand totul este dezvaluit, interesul dispare! Cand ai totul pe tava, nu mai vrei nimic! Nici macar acel tot. Si incepi sa cauti acel detaliu care ar reda sarea si piperul intr-o relatie, in altul si in altul. Pana il gasesti.
Cand prada se preda, vanatorul nu mai are de lucru si isi cauta alta prada de cucerit! Ca noua ne place sa ne luptam pentru ceva, pentru orice! Desi negam in realitate, subcontientul nostru cauta cele mai agere infruntari in viata. Asta e si maretia vietii - sa devii mai bun, cu orice victorie pentru care ai depus eforturi extreme.
Nu, in realitate nu ne-am dori sa ne fie deschisa usa masinii sau a restaurantului unde cinam. De ce? Pentru ca suntem femei si vrem sa conducem mai mult decat vor barbatii de fapt. Suntem sexul frumos dar si cel mai tare. In caracter si orgoliu. Ca de aia, de la femeie au pornit razboaie si dispute intre barbati. Dar astia n-o sa recunoasca niciodata. Si nici femeile superficiale nu vor recunoaste -  ele vor sa fie cocolosite. Eu vreau lupta umar la umar!
Nu, in realitate nu ne-am dori sa fim trezite in fiecare dimineata cu un mesaj pe telefon gen "Buna dimineata, frumoasa mea! Te iubesc cum iubeste desertul ploaia! :*". Nu, devine obisnuinta, iar rutina omoara omul.
De aia ne plictisim de bine, de aia ne plictisim de baietii buni. Asta in cazul in care, am decis sa dam o sansa.
Nu, e greu sa fim iubite pentru ceea ce suntem. De ce? Pentru ca suntem niste mici draci impielitati si vrem mereu sa fie ca noi. N-o sa ne iubeasca pentru ca stam o ora in oglinda. Nu, n-o sa ne iubeasca pentru ca ii caram cu forta in mall, cautand o noua garderba, 5 ore. Ne vor iubi, pentru ca ii sustinem in idioteniile pe care le fac. Ne vor iubi pentru ca bem cot la cot cu ei la meciul mult asteptat. Ne vor iubi pentru ca ii laudam cat de buni sunt in pat. Desi, fie vorba intre noi, n-ar fi buni fara noi. N-ar fi buni, daca n-ar avea bagajul ala imens de femei, in spate.
Nu, nu vrem barbati buni. Nu prea buni. Nu lingusitori si sufocati. Iar astia buni, asa sunt! Vor ei sa stie tot, sa ne inteleaga si treaba asta ne calca pe nervi. Suntem femei, avem secrete si ne place sa fim neintelese, de fapt. Dar o negam cu vehementa!

Dar barbatii vor femei bune? Nu, stai! Cuminti. Vor? Din ce am vazut, nu. Sau cel putin... rar. E usor s-o invete pe tocilara clasei, pozitia 69, dar e imposibil sa o faca sa accepte ca e absolut normala, intr-o relatie.
Da' si ei sunt la fel ca noi, femeile. Se plang ca nu gasesc fete cuminti si la locul lor. Cica toate-s la fel - curve. Dar cand dau de una buna, n-o vor. Prea multe batai de cap, prea multa normalitate. Prada se preda. Si se apuca de cucerit o femeie care are standarde mult prea ridicate pentru el si pentru o relatie. Dar ii daruieste o noapte, ca nu-i fata "rea"! Aventuri. Dar ei de fapt "cauta o fata buna, cu care sa se insoare".

As zice ca suntem la fel in privinta asta, dar n-acceptam nici daca ne-ai da cu tezla in cap! Si da, am curaj sa afirm asta.
Vrem sare, vrem piper... ca mai apoi sa facem gargara cu apa, ca ne ustura prea tare gatul. De la tipete, de la certuri interminabile si ani irositi din viata!
Lasati femeile sa faca ce vor :))

Teama de a pierde, chiar daca nu detii?

"Azi m-am oprit o clipa din drumul meu spre nicaieri. Timpul a trecut si inca trece, fara sa-mi traiesc zilele asa cum as vrea.
Da, mi-e teama sa te pierd, la fel cum mi-a fost teama sa ma indragostesc de tine. Mi-e teama sa te pierd, chiar daca nu mai impartim acelasi cearceaf in miez de noapte.
Si pentru ca timpul si-a facut loc intre noi, ne-am schimbat amandoi. Acum e altfel. N-ai vrut sa reusesti in doi, ti-a fost teama sa nu-mi ramai dator. Acum savurezi tot ceea ce era tentatie, atunci cand ma aveai. Dar nu ma mai doare. Nu asa de tare. Pentru ca in orice asternut strain, lasi o parte din mine. Da. Iti mangai muzele si le saruti, cum te-am invatat eu in noptile in care soarele nu voiam sa mai rasara. Si nu, n-ai sa-mi dai niciodata dreptate - am stiut din prima clipa in care te-am privit, cat de mare ti-e orgoliul, dar totusi am insistat sa lupt cu el. Si am pierdut. O lupta, dar nu si razboiul.
Acum lupt pentru ultima oara. Dar nu pentru tine, nu. Lupt pentru a pastra amintirile cu tine, cu noi. Dar nu de dor, ci de teama. Mi-e teama ca raman cu nimic, daca le pierd. Si stii de ce? Pentru ca acele momente, transformate in tablouri, m-au schimbat. Datorita lor am asteptat, desi mi-a displacut intotdeauna sa astept. Am asteptat sa te intorci, sa-mi daruiesti inca o imbratisare cand eram pe cale sa ma prabusesc. Dar n-ai fost acolo...
Si totusi nu vreau sa uit mainile pe care le-ai plimbat in paru-mi, saruturile pe care mi le-ai oferit atunci cand nu le meritam. Nu vreau! Pentru ca atunci, tu erai tot ceea ce voiam. Tot ceea ce eu aveam nevoie.
M-ai ranit prea mult cu zambete strambe si minciuni siropoase. Lasa-ma acum sa ma bucur de noi, chiar daca la trecut. Da-mi voie sa zambesc cand te intalnesc, si nu sa te ocolesc. 
Ca viata e ca o clepsidra, pe care nimeni n-o mai intoarce, la final. Iar nisipul clepsidrei mele s-a scurs prea mult pentru tine. Am jelit prea mult, pierzand timpul cu regrete si cu "ce ar fi fost daca?"."

Si desi n-ar fi vrut, ii scrie si el un mesaj, simtindu-se dator pentru scrisoarea primita, intreband-o:
- Daca ma mai iubesti, de ce scrii tot timpul urat despre mine?
"Poate pentru ca doar asa ma mai citesti din cand in cand!"
 Last seen at 21:48
Nu, asta e doar imaginatia mea.
Conectat
Poate l-a speriat si pe el cutremurul...

Cand ma-sa le stie pe toate...

Am fost bantuita intotdeauna de ideea ca la un moment dat, voi avea o soacra.
Da bai, d-aia acra. Pai ce mama de baiat mai e dulce in ziua de azi? Niciuna! Da' pe buna dreptate. Cu atatea sugative de bani in jur, cum sa nu te temi pentru puiul tau?
Cum il creste ea singurica de la o varsta frageda, cum ii pune pachetel la microbuz saptamana de saptamana, cum a fost martora la primul succes dar si esec al puiului..
Da' intre timp iubirea mamicilor se altereaza si...

Era august. Bateam la usa, cu inima in gat. Puiul nu era acasa, asa ca ma-sa m-a invitat inauntru sa discutam.
Sa discutam?! Ce rahat sa discutam? In ce pozitie ne place sa facem sex? Poate o roade curiozitatea, m-am gandit atunci...
Si isi aprinde o tigare. Cum e cand esti instabil emotional si altu' fumeaza langa tine, tu fiind fumator? E al dracului de nasol. E ca si cum un gras e la dieta, dar mananci friptura de porc in fata lui.
Si pentru ca era prima data cand ne vedeam fata in fata, nu voiam sa dau nasol. Habar n-aveam ca deja o facusem, fara sa ne cunoastem personal. Dar n-am fumat. S-a scuzat ca n-are suc si nici cafea; stiam, puiul nu consuma cofeina, nu tu Cola, nu tu cafea. Asa ca mi-a pus un pahar cu apa. Am fost recunoscatoare - langa ea, ma simteam ca in desert.
Cu fruntea plina de brobonele, incercam sa rostesc cate ceva, cat mai corect si coerent. Nu-mi iesea, ochii ei albastri ma intimidau, de uitasem cum ma cheama.
M-a descusut, m-a cusut, ca la final sa ma descoasa la loc. De ganduri. Aveam o lacrima in ochi, de furie ca auzea doar ce ii convenea. Puiul era cel mai frumos si bun om de pe pamant, iar eu o pipita care n-are ce castiga daca sta cu el. Asa cica... "stia" de ceea ce aveam eu nevoie.
Eram in usa si-mi spunea de incheiere, ca trebuie sa gasesc pe cineva care sa ma intretina, sa ma plimbe... ca de asta am eu nevoie la varsta pe care o am. Puiul n-are timp de iubire.
"Decat sa se opreasca la prima, mai bine sa le insire pe toate." Oare?
O speria ideea ca sunt o iubita buna pentru puiul ei.
Deja puiul o suna mai rar...

...ce te faci cand lupti cu iubirea unei mame pentru puiul ei? In majoritatea cazurilor, mamele castiga.
Tre' sa fie el prea barbat, ca sa te aleaga pe tine. Dar majoritatea traiesc sub fusta mamicii pana la adanci batraneti.
Ca uneori, iubirea asta devine atat de bolnava...
Parca citeam gelozie pe buzele ei. Gelozie ca puiul ei imi spune mie prima "buna dimineata".
N-ai cum sa te lupti cu ele, ma. N-ai cum! Ce-s femeile niste leoaice, dar ce-s mamele de baieti...

Totul este Nimic si Nimic este Totul

Sa faci poezie, e greu! Sa poti sa-ti asterni pe o foaie gandurile in versuri, mi se pare imposibil.
Pentru unii va fi greu de digerat, poate pentru altii nu. 

 Sunt fericit când mă gândesc
 Că n-am nimic din ce mi-am dorit
 Și sunt trist când mă gândesc
 Că am totul din ce mi-am dorit.
 Când n-ai nimic ești fericit,
 Viața nu-ți fură nimic
 Și când ai totut ești trist,
 Că viața-ți fură totul.
 
 Am pierdut o vreme din viață
 Gândindu-mă la nimic
 Și n-am câștigat nimic.
 Am pierdut o vreme din viață
 Gândindu-mă la totul
 Și am câștigat totul.
 
 Viața este totul când n-ai nimic,
 Viața este nimic când ai totul.
 Bucură-te că viața nu-ți fură nimic,
 Întristează-te când ai totul
 Pentru că n-ai nimic.

Semnat de un baiat de 17 ani, ce vrea sa ramana sub anonimat, pentru a avea parte de pareri sincere.

Iti multumesc ca n-ai ramas langa mine

Egalitatea e un lucru foarte important intr-o relatie, intr-un mariaj.
Conteaza la fel de mult ca sexul, sa o privesti egala tie, chiar daca ea e mai scunda.
Nu, nu e vorba de inaltimea propriu-zisa, ci de increderea pe care o ai in ea. Trebuie sa crezi in ea, la fel de mult cat crezi in tine. De ce? Pentru ca nu se va simti niciodata ca fiind umbra ta, iar incurajarea, sprijinul si increderea ta in propriile-i forte, o vor impulsiona sa fie mai buna. Si tu ii vei urma exemplul, pentru ca esti oglinda ei. Practic, va ajuti reciproc, ceea ce conteaza foarte mult pentru a convietui in liniste si pace.
Cand insa exista chimia trupurilor, dar egalitatea este inexistenta, totul se duce de rapa, de cele mai multe ori. Faptul ca nu crezi in ea, trezeste temeri, chiar gelozie, frustrare si ulterior certuri interminabile. Si ajungeti doi fosti. Ea o buna scriitoare, ce-ti punea scrisori pe birou - tu un barbat egoist, care n-a crezut in ea.
Si de obicei, aceste situatii, se rastoarna in timp: tu, cel increzator in tine si dornic sa construiesti ceva, te impiedici prea des de femeile ce-ti murdaresc patul, in noptile reci; ea, porneste la drum singura, fara tine, mai hotarata ca niciodata sa-ti demonstreze cat de mult poate.
Iar dupa ani, parca ai vrea sa dai toate acele nopti in care mangaiai forme fine, doar pentru o imbratisare de a ei, care ti-ar oferi increderea-n tine, pe care ai pierdut-o in timp si de care ai atata nevoie.

Asta e un mic inceput, al unui mare succes!
Pot! Si pot mai mult, stai sa vezi!
La urma urmei, n-ai fost chiar atat de rau;
M-ai facut sa ma iubesc mai mult.
Sa vreau mai mult.
Sa fiu apreciata de persoane care conteaza!
Nu te mai iubesc, nici nu te urasc - doar iti multumesc... ca n-ai ramas langa mine.

Sa fii singura e o atitudine, nu o rusine!

Inca din copilarie suntem instruiti sa intemeiem o familie. Cat mai safe. Un el, o ea, unu' mic pe drum, o casa in constructie, cu o gradinita mica in spate plina de flori, ca asa ii place soacrei. Daca exista si un caine si/sau o pisica, e perfect.
Esti atat de bine instruita, cand te trimite sa faci curat la caine, in cusca. Ce ironie.
Si uite asa, te ajunge din urma pubertatea. O porcarie care te socheaza.
Te culci la 12 noaptea, ca atunci ai stingerea si te trezesti de dimineata, boom - cu pojar. Nu, nu-i pojar, sunt cosuri. Nenorocitele, n-am inteles niciodata cum pot aparea peste noapte. La propriu, stii cum zic... A'pai, banii de ce nu apar peste noapte? Ca astia nu fac parte din pubertate, as crede.
La dracu', te chinui sa arati prezentabil pentru tipul ala din banca a treia. Nu te-a remarcat pana acum, clar cu monstrii aia pe fata n-o va face.
Si buba e ca treaba asta dureaza coane, destul de mult. Treaba asta cu pubertatea. Perioada in care ti-ai baga capul in pamant ca strutul, doar sa nu fi zarita pe strada cu chipul sifonat. E perioada aia cand muma-ta iti da lectii de sexologie, spunandu-ti cat de gresit e inainte de 18 si cand de minunat e dupa. De parca ti-ar mai creste ceva acolo, in plus, dupa 18 ani. Da, si e aceeasi perioada cand ai face orice sa te abtii sa n-o faci pana la 18. Ce ironie!
Dar trece si perioada asta. Pentru unele fete cu bine, pentru altele...nu mai trece. De fapt, pubertatea trece, pofta de sex, nu.
Si urmeaza al doilea boom - adolescenta. Unde multi intra, dar putini mai ies. Unde unora inca nu le dispar monstrii de pe fata. Nici mamica cu ceiutul nu dispare.
In fine... Ideea textului e cu totul alta. In niciun caz n-am de gand sa descriu etapele prin care trece un om.
Sa vorbim despre sexul frumos. Si inteligent, haha! La ce m-as pricepe mai bine, daca nu la asta?! La analizat barbati, ar sopti Cealalta.
Si cum ziceam... se trezeste in plina adolescenta ca nu prea stie incotro s-o ia. Inca e la liceu. Si desi nu-i place barfa, ii intra in sange. Bagi ca se apuca si de fumat, ca e la moda in liceu. "Daca nu in liceu, atunci cand?"
Buna intrebare. In liceu le poti face pe toate, pentru ca inca esti considerata "o mucoasa" care incearca sa-si gaseasca calea. Nu, zau? Sa ne dea cineva un dictionar, sa gasim calea. Ce-i drept, e scuza potrivita... "Nu mi-am dat seama/ M-a obligat..." si tot asa.
Dar apare dragostea la un moment dat. Da, dragostea aia pura simtita de copilul din interior. Il urmareste saptamani intregi, cand intra sau iese din clasa. Ce noroc ca au clasele vis-a-vis! Si i-ar zice ceva, dar habar n-are ce.
In fine, dupa lupte grele, afla si prostu' ca fata il iubeste. Si mare haz pe el. Normal ca o refuza. E mare macho! Cand cineva se daruieste pe tava, nu-l vrei. E mai misto sa te chinui sa cuceresti. Oare?
Si normal ca a doua zi, stie tot liceul ca ea e "in limba" dupa el si carcotasii au grija sa-i aduca asta aminte fetei si cand intra la toaleta.
Prima iubire, primul sut in fund, as zice.
Dar fata e inarmata cu multa rabdare. Asa-s toate la inceput. Spera la dragostea aia eterna daruita de printul pe cal alb.
Si daca la liceu cine a placut-o, nu-i placea, pleaca la facultate, sperand ca acolo sigur e alesul inimii ei.
Si tot trece timpul, cu cateva intrebari si alte zeci de frustrari. Ele de ce da si ea nu? Adevaru' e ca viata niciodata n-a fost corecta.
Da, stia - unele erau "atat de" desenate cu stanga, incat trebuia sa te duci la o vrajitoare sa dea in carti, sa-ti zica motivul pentru care au iubiti. De cele mai multe ori, iubiti misto si cu bani.
Dar ea nu voia asta, ea voia iubire. Si a tot cautat-o...
Pana a gasit-o iubirea pe ea. Sau cel putin, credea atunci ca e iubire...
Cand s-a incheiat povestea, i-a spus printului sa-si ia "calul" verde din fata blocului ei si sa dispara in ceata. Ca magarul.
Si da, a disparut.
Normal ca au urmat nopti la rand de plansete si bocete si alte zeci de intrebari. De data asta erau intrebari fara raspuns...
Iar cand lumea incepuse sa o compatimeasca, a inventat scuza perfecta - asa se recupereaza ea dupa esec. Dar esecul era de fapt al lui, avea ea sa realizeze mai tarziu.
Si n-a trecut prea mult timp cand a realizat ca l-a uitat, vazandu-l in masina la semafor. Nu, n-a tresarit cum s-ar fi asteptat, nici n-a sarit pe capota lui disperata si nici nu i-a zambit, desi o observase si el. Da, il uitase.
Si de atunci isi propusese fata, as numi-o femeie de acum, sa ramana singura. Sa nu se mai arunce in cap dupa o minciunica frumoasa.
Femeie singura?
Asta incalca toate principiile strabunicii bunicii ei. Ei, si ce? Doar n-o s-o bantuie babele ca nu spala chiloti la 20 si un pic de ani.
Si a inceput tipa sa traiasca asa misto, incat regreta ca a stat cu boul. Ce iti mai poti dori cand nu dai socoteala nimanui? Cand nu esti nevoita sa trimiti mesaje la 2 dimineata cu ":*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:* noapte buna, iubi/pisoias/ursulet/puiu/bby" si restu'..
Da' cine mai sta cu ochii lipiti de somn sa scrie mesaje cu pupicuri? Dracu', ca ala nu doarme!
Dar se strica la un moment dat treaba... Ca traim intr-o lume atat de superficiala!
O femeie singura, este o prada usor de cucerit, ar zice barbatii. Deloc mai gresit, dragilor. Daca e singura, inseamna ca e greu de multumit si inca n-a gasit zeul suprem!
Ideea e ca, in scurt timp era cautata numai de burtosi, colorati si bubosi care n-au trecut cu succes de prima perioada - pubertatea.
Adevarat ca omul isi incearca norocul, dar inainte trebuie sa-ti calculezi sansele, pentru a sti cat si daca investesti.
Arati ca dracu'? N-ai de ce sa-ti bagi nasul in viata ei. Clar. E de inteles ca unul mai frumos ca tine exista, dar totusi ea e singura... Deci e clar ca pe tine nu te vrea.
De fapt, a fi femeie singura, e o treaba a dracului de grea. Pai tre' sa se lupte cu armata asta de spermatozoizi, care ar face orice sa o penetreze, fara sa poarte vreun scut. Iubitul e scutul, sa ne intelegem!
Rar intalnesti cate unu' sa aiba tupeu sa te invite la un film la el la "vila", cand ai scut. E nasol, nu stie ce urangutan ai la usa.
Si pe langa lupta crancena cu spermatozoizii, tot singura rezolva tevile sparte prin casa, singura trage de bidonul ala de apa de 5l, si tot singura isi cauta lenjeria intima prin mall-uri, cateva ore bune.
Si pentru ca e singura, ii permite timpul sa bea si cate 5-6 cafele pe zi. Ai zice ca e tonomat seara cand ajunge acasa...
Parca o vad stand la o masa, fumand o tigare si ascultandu-l pe taranul ala care parea destul de ok, virtual. Si uite asa, e nevoita sa asculte cum i-a murit cainele lu George, cum s-a drogat prima data Catalin, cum i-o tragea fosta lu' Robert si cum l-a inselat nenorocita aia pe Alex.
Pe ea n-o asculta nimeni si asta e cel mai greu lucru, din treaba asta cu singuratatea. Tocmai de aia, sa fii singura e o atitudine.
Sa stii sa ai rabdare sa apara cel potrivit. Sa stii sigur ca e el, doar la o schimbare de priviri.
Graba? Pentru ce? Ai o viata intreaga la dispozitie pentru a mirosi basini si a suporta sforaielile din toiul noptii.
Lumea intotdeauna va zice ca o femeie singura e bolnava psihic, frustrata, urata sau curva. Asa am auzit.
Sau prea pretentioasa.
Da! Aia e!
Prea multe pretentii.
Si prea putine calitati masculine in decor.

Trecerea timpului este cel mai bun medicament

Erai in fata usii mele si incercai sa tragi cu ochiul in casa. Eram vizibil deranjata de prezenta ta. Ce cautai la ora aia, la mine? Ce voiai sa-mi zici dupa atata timp? Ce rost isi mai aveau cuvintele tale, oricum? Niciunul.
Atunci intelesesem de ce mi-ai spus sa nu bat la usi, la care nu sunt asteptata. Pentru a nu fi ranita. Ok... Venise randul tau.
Credeai ca te voi iubi o viata intreaga?
Ce-i drept, cand suntem euforici, mintim mult. Ma credeam si eu, pe vremea aia.
Dar pentru ca nu sunt nesimtita, ca nici tu nu ai fost, te-am invitat inauntru sa imi explici care e problema. Era un fel de deja-vu, in roluri inversate.
Erai imbracat cum imi placea mie si miroseai bine. Am observat ca te straduisei sa dai cat mai bine. Te-ai asezat pe scaun si m-am scuzat de dezordine. Ti-am pus un pahar cu apa si ti-am facut cunostinta cu el. El te privea indignat dar totusi amuzat. Probabil se intreba si el, la fel ca mine, ce dracu' cauti.
Ma cautai pe mine, dar ma gasisei prea tarziu.
Ai incercat sa scoti cateva cuvinte pe gura, dar nu ti-a reusit decat ca vrei sa vorbim intre patru ochi. Ei si ce? Si eu am vrut de multe ori sa vorbim, dar m-am lovit intotdeauna de un zid. Da, eram o fantoma care te bantuia.
Batusei la usa destul de timid, de 2 ori, sa fii sigur ca aud. Ti-am deschis si mi-ai spus ca ar fi dragut daca am discuta la o cafea. Cafea? Tu nu bausei niciodata cafea.
Dar trecusera anii, te schimbasei.
La ora aia? Ar fi trebui sa dormi cu siguranta.
Spuneai ca ai realizat ca eu sunt tot ceea ce iti doreai. Nu, de fapt tot ceea ce iti doresti.
Si eu te-am dorit candva dar degeaba. Din pacate pentru sufletul meu.
Acum ma bantuiai tu pe mine.
Si daca n-ar fi fost el in decor, poate m-ai fi intrebat daca mi-e dor. Si poate ti-as fi raspuns ca da. De amintiri. Ca le ingropasem demult.
Nu am inteles niciodata de ce omul nu apreciaza ce are, pana atunci cand pierde.
De ce nu avem grija de telefon, dar urlam cand il pierdem in taxi?
De ce nu pretuim virginitatea, dar plangem cu lacrimi de crocodil, cand o oferim celui mai nepotrivit?
De ce nu gestionam excelent banii, dar suntem in depresie cand nu avem bani de benzina sau tigari?
De ce nu ne pretuim parintii, dar plangem de dor atunci cand pleaca departe? Uneori prea departe...
De ce, de ce, de ce?
De ce cand avem iubirea in maini, nu stim ce sa facem cu ea? Poate ne e frica sa nu o pierdem si alegem sa nu luptam, dandu-i drumul. Sau poate nu stim ce e aia iubire. Aflam dupa ani si ani, cand petrecem prea multe nopti intre fel si fel de cearceafuri. Care mai de care mai sifonate.
Dar atunci e prea tarziu pentru a mai iubi ceea ce te-a iubit candva.

Orgoliul te-a ucis candva / te rog, nu mai deranja.

Si nu ca ar fi vorba fix despre tine, nu. E vorba despre cat de frumoasa mi-ai facut ziua! Ziua asta de sambata, in care ceata se lasa odata cu noaptea.
Si nu e vorba nici ca ma mai gandesc la tine. Deloc, dragule.
Totul incepuse intr-o vara, mai stii? Vara aia cand nu iti gaseai locul si m-ai tarat in singuratatea ta.
Si pentru ca te iubeam ca o nebuna, am facut tot ce face un om nebun. Te-am sufocat cu nebunia iubirii mele. Te trezea intr-o seara din somn un apel la capatul caruia auzisei vocea mea. Erai buimacit de somn si nu stiai ce sa minti. In scurt timp, numaram treptele pana la etajul trei. Mi-ai deschis zambind, pe jumatate gol. Ne-am iubit. Ne-am iubit cu sete, cum ne iubisem de sute de ori.
Dar vara ajusese la final si pentru ca iubirea noastra incepuse odata cu ea, trebuia sa se dizolve, odata cu incheierea ei.
Am suferit, am plans nopti la rand si te-am cautat in orice detaliu. Dar nu te-am gasit, asa ca mi-am adunat bucatile inimii de pe jos, le-am lipit si mi-am revenit. Am inteles ca esti mai fericit fara mine. Asa trebuia sa fie. Intelesesem ca vara viitoare iti vei aminti de mine, cand vei iubi pe altcineva, in valurile marii. Si te-am dat uitarii.
Dar azi, viata mi-a deschis ochii. Nu draga, ma inselasem. Nu esti mai fericit fara mine.
Azi am primit un mesaj. Un mesaj ciudat pe care am incercat sa-l inteleg.

De unde titlul dat textului?
Incercand sa inteleg mesajul, ideea asta a fost singura care mi-a venit in minte.
Da draga, te ineci in propriul orgoliu. Si e atat de mare, ca singuratatea ta din suflet.
Te temi de iubire si o alungi atunci cand iti bate la usa. Vrei sa fii doar muza sexului frumos. Alergi prin paturile lor si le lasi cate o bucata din tine, ca amintire. Si daca nu isi amintesc, le cersesti inca o noapte.
Imi e greu sa accept ca asa esti tu acum - un singuratic. O fantoma dornica de a poseda cat mai multe suflete, dar al carui suflet nu este posedat de nimeni.
Nu, nu iti e mai bine fara mine. Si lucrul asta n-ai idee cat de fericita ma face!
Si te rog un ultim lucru... incearca sa nu mai gresesti destinatarul, data viitoare.
N-as vrea sa te compatimesc inca o data. Saracule! Iti lipsesc atatea momente frumoase...

Dintre viitor si trecut, alege prezentul

Te trezesti de dimineata cu un gust amar si multe regrete. Nu, nu e gustul amar de mahmureala, chiar daca ai baut destul vin inainte sa adormi. E gustul regretului, ca nu ai facut ce simteai.
Ai fi vrut sa il saruti apasat pe acel strain si sa nu-i mai dai niciodata drumul din brate.
Dar simteai ca trisezi. Simteai ca daca esti fericita in lipsa lui, tradezi tot ce a fost intre voi. Dar a fost ceva? Nu, nu a fost nimic, "voi doi" a existat doar in capul tau. In viitorul lui, tu nu apareai. Si drumurile vi s-au despartit pe poteci diferite.
Vrei sa fii fericita, dar totusi iti refuzi acest vis. Inca traiesti in trecut si nu iti dai voie sa traiesti prezentul. De ce sa faci loc unui alt barbat in prezentul tau, daca viitorul tot alaturi de trecut, il vezi?
N-ai vrea sa regreti si viitorul, pentru ca iti regreti inca trecutul.
Si iti faci planuri cu "va fi bine" sau "ne vom impaca", desi esti constienta ca te minti singura.
Te trezesti cu gustul amar al regretelor din trecut si cu sperante din viitor.
Nu ti-ar fi mai usor sa iti traiesti prezentul? Sa te bucuri de tot ceea ce ai si de momentele frumoase pe care altii ti le ofera?
Traim in trecut si asta ne aduce suferinta de care ne plangem cu totii.
Traim in viitor, fara a stii daca vom ajunge sa traim ceea ce planuim.
Te mai trezesti maine si o iei de la capat?
Maine va fi mai bine?
Maine iti oferi sansa de a zambi?
Dar de ce nu azi? Un "maine" poate nu mai exista.
Daca am alege sa traim prezentul, viata n-ar fi atat de complicata.

O dimineata oarecare. Acea dimineata...

Vine o zi. Aceea zi in care te trezesti si chiar nu ai nimic in cap. Si cand zic nimic, ma refer la nimeni.
Te ridici din pat, amortita de discutiile de azi-noapte, chinuindu-te sa-ti faci o cafea. De data asta iese buna. Nu e nici amara, nici prea dulce. E fix cum trebuie, e buna. La fel de buna si echilibrata ca viata pe care ai reusit sa ti-o recapeti.

Si stai pe marginea patului, gandindu-te cum de in dimineata asta nu te mai gandesti la nimic - nu tu amintiri, nu tu oameni, nu tu trecut. Si nici macar viitorul nu-ti mai da batai de cap. Ce folos? Ti-ai facut de atatea ori planuri ce nu au mers, incat ai decis sa te lasi purtata de timp. Numai el stie, viteazul, unde te poate si unde vrea sa te duca.
Luand inca o gura de cafea, te gandesti la toti acei barbati pe care i-ai cunoscut in tot timpul ce trecuse, de cand erai singura.
Zau, nimic nu-ti convenea. Ala era prea mic de varsta, ala nu se imbraca bine si celelalt te-a iritat cand te sarutase in seara aia, la cafea. Cafea seara? Da' cine a zis ca se bea doar dimineata?
Au fost mai multi, fugeai de singuratate. Doar unul singur te-a facut sa il vrei si crezi ca tot el te-a facut sa lasi trecutul in spate. Doar cu o seara plina de discutii. N-a mai contat ca era 3 dimineata si inca erai machiata pe marginea patului, neschimbata in pijamale. Da' stai, ca nici nu porti pijamale.
Nu, nici pe el nu l-ai vrut apoi. Zambea prea des, te speria. Oare el ce voia sa-ti fure? Prea multi iti vandalizasera sufletul. Incercai de mult timp sa ti-l reconstruiesti.
Dar nu ti-ai dat seama ca doar teama din suflet ii alunga pe toti din jurul tau.
Azi, bandu-ti cafeaua ti-ai dat seama ca ai devenit mult prea selectiva, in ceea ce priveste barbatii.
De ce? Asa-s femeile - dupa fiecare despartire. Cauta ceva mai bun, dar parca nimic nu le multumeste.

Fragment II

De ce uităm? Cu siguranță te-ai întrebat măcar o dată: cum am putut să uit pe cineva atât de important?
Sau: cum am putut să uit tot ce am trăit până acum?
În fine, eu nu mai cred în uitare. Uitarea, este asasinarea propriei persoane, înseamnă stergerea memoriei, poveștii. Trecutul lui TU actual. Ceea ce, clar este imposibil. Doar dacă esti amnezic! Mai rar, ce-i drept...
Tocmai de aceea, mă întreb, oare de ce oamenii pleacă? De ce lucrurile se termină totuși, la un moment dat?
Adevărul este că, întotdeauna rămâne o parte din trecut, în prezentul nostru.
Cred ca noi, oamenii, păstrăm lucruri, oameni și momente, în sufletul nostru, ca să nu mai doară. Ca să nu înfruntăm lucrurile.
Dar azi mi-am dat seama că nimeni, oricât de important sau insignifiant ar fi, nu-și poate uita povestea și că, nici măcar nu se merită să încercăm.

O altă zi ploioasă, un nou început

Iubești. Nebunește!
Te despărți. Tragic!
Suferi. Doare!
Dar încerci să treci peste. Și rătăcești in zeci de perechi de brațe, care mai de care mai lucrate, mai suave, mai puternice.
Întâlnești oameni în fața cărora îți deschizi sufletul, oameni care-ți aduc o rază de soare în zilele ploioase. Oameni care știi că ți-ar oferi sufletul pe tavă, dar la care nu ai putea vreodată să ții.
Te minți că l-ai uitat și ca îți este bine, rătăcești pe drumuri străine, căutând iubirea neîncetat. Dar iubirea vine atunci când n-o mai cauți.
Dar fără să știi asta, te demoralizezi și începi să crezi că iubirea nu e făcută pentru tine și nici tu pentru ea. Și te închizi în tine.
Stai zile la rând închisă în casă, sperând ca o să treacă. Nopțile le pierzi, căutându-l. Nu, nu pe el. Nu trecutul. Îl cauți pe el, cel care te-ar putea face să uiți de cine ești și cine ai fost. Cel care te-ar putea alinta altfel. Altfel față de ceilalți. Cel cu care, până și cearta ar fi dulce. După. Cel care nu-ți dă mesaje cu "buna dimineața", pentru că e lângă tine dimineața, în pat. El. Îl cauți. Dar nu-l găsești.
Și trăindu-ți viața în felul ăsta, o perioadă îndelungată, te-ai obișnuit să te plimbi singură prin oraș. Nu-ți plăcea, dar cu timpul...
Și într-o zi, mergeai pe acolo, pe unde vă plimbați amândoi. Era frig, ploua, erai îmboșcănată până în dinți și aveai căștile în urechi. Pentru că bătea vântul, mergeai cu capul în jos, să nu-ți strici machiajul. Ți-l stricase el de prea multe ori.
Și așteptai la semafor să traversezi. Fredonai melodia aia care te-a ținut trează zeci de nopți. Și pentru că trăiai în lumea ta, nici nu ți-ai dat seama când ai ajuns pe partea cealaltă. Făcusei doi pași dar te oprise o mână pusă pe umărul tău stâng. Și te-ai întors. Era el. Da, îl recunoscusei, în ciuda timpului trecut. Nu mai era la fel, avea cearcăne și un zâmbet forțat iar ochii îi erau tulburi. Ca și cum timpul nu îți așternuse amintiri pe chipul lui, te ia de mână și te invită la o cafea. Erai uimită, îți amintești? Și nu de întâmplare sau coincidență, nu. Erai uimită că n-ai tresărit când te-a luat de mâna atât de rece, mâna care ai crezut că se va topi în palma lui fierbinte. Dar nu. Erai blocată între prezent și trecut. Te ținea de mână. După atâtea nopți în care ai suspinat si ți-ai pus sute de întrebări care-și aveau răspunsul la el, apare. Te întrebai în momentele alea de ce a apărut, de ce acum. Și de ce nu aveai nicio reacție?
Îți aminteai cum ți-ai jurat că n-o să-l bagi în seamă, să nu cumva să te dea peste cap. Dar fusese altfel față de cum te așteptai tu.
Habar n-ai de ce ai acceptat invitația la cafea. Poate pentru că îți era foarte frig.
Brusc, îl ai în față. Și cât te rugasei pentru momentul ăsta... Dar a venit prea târziu. Mult prea târziu.
Te fixase cu privirea și în ochii ăia tulburi îi citeai dorul de tine. Dar îți era indiferent.
Ați discutat vreo oră, timp în care ți-a pus un milion de întrebări și ți-a zis tot atâtea complimente. Dar nu-ți păsa. Te bucurai de cafea; nu băusei niciodată cafea cu el. Dar timpul trecuse, iar el se apucase de țigări și implicit de cafea. Erai curioasă de prezentul lui, dar nu l-ai întrebat nimic. Ați ieșit din cafenea și te întrebase dacă vrei să vă plimbați. Îl simțeai, îi era dor. Te voia înapoi. Dar timpul trecuse, iar tu nu-l mai voiai.
Îți amintești? I-ai spus că ești mai fericită singură, decât atunci când ai fost cu el. I-ai spus zâmbind că inima îți e refăcută și nu mai vrea să se întoarcă în trecut. Cândva, fusese gonită.
Și deși a insistat mai mult ca niciodată, ai plecat singură. Dar erai fericită.
Ai ajuns acasă și ți-ai dat seama că îl uitasei de mult timp. Realizasei asta, în clipa în care nu i-ai cedat. Acum știai ca așa trebuia să se întâmple - să-l vezi, să îți înfrunți temerile.
Și începusei să te întrebi când de fapt, îl uitasei?

Superficialitatea combătută de inimi mari

Corupții ce ne conduc țara ne-au adus în sapă de lemn. Și nu asta ar fi problema. Cel puțin, pentru mine nu și cred că nici pentru ceilalți tineri. Suntem in floarea vârstei, având forță de muncă, idei inovatoare și dorință de a duce o viață mai bună decât cea oferită.
Dar ce facem cu bătrâneii care nu pot nici să moară, pentru că le trebuie bani? Și dintr-o pensie de 200 de lei, ce mănânci, ce medicamente îți iei și cu ce te întreții?
N-ai cum, oricât de optimist ai fi.
Și uite așa, se ajunge să cerșești sau să vinzi câte ceva, pentru a mai face un bănuț.
Azi am ieșit la plimbare, prin centru. Și Doamne, ce-i pe acolo... Jale!
Plimbându-mă, am trecut de câteva ori pe lângă un bătrân. Stând pe jos, cu picioarele sub el, se clătina în timp ce stătea cu mâna întinsă. M-a înduioșat, ce-i drept, așa că m-am dus la o patiserie să îi iau ceva de mâncare.
Ei bine, când m-am întors la el, stătea în aceeași poziție, dar cu o țigare în gură. M-am simțit brusc atât de idioată, ca am vrut să îi fac un bine. Și i-am zis nervoasă:
- Păi bre, tu stai și ceri bani cu țigarea în gură?
Și am plecat, nervoasă pe naivitatea mea.
Mi-am continuat plimbarea și făcându-mi-se foame, m-am dus la un fast-food să mănânc ceva. Aproape ca terminasem de mâncat, cand intră un bătrânel in local, vrând să vândă iconițe. Bătrânelul avea în mână o sacoșă ce părea destul de grea. Niste haine ponosite îi îmbrăcau trupul rece de la vremea de afară, dar el avea zâmbetul pe buze. De îndată ce a pășit acolo, a fost dat afară. M-am întristat, văzând oameni cu inima atât de înghețată. Mi-am luat geanta și am ieșit afară în grabă, după el.
L-am privit în ochii triști, cand m-a întrebat puțin entuziasmat:
- Vrei o iconită, domnișoară?
I-am zâmbit și l-am întrebat dacă îi este foame. Poate pe altcineva aș fi jignit cu întrebarea asta, dar pe el l-a bucurat enorm. I-am văzut fericirea bruscă în ochii triști de mai devreme. Mi-a zis că da, că îi este foame. L-am întrebat ce vrea să mănânce și mi-a zis ca orice.
Așa că am intrat cu el în fast-food și i-am luat ceva.
L-am așezat la masă, în timp ce oamenii din jur se uitau extrem de ciudat la mine.
Când a venit comanda, i-am urat poftă bună și am plecat. Nu înainte de a-mi mulțumi de nenumărate ori și de a-mi strânge mâna cu căldură.
Am plecat cu lacrimi în ochi și o imensă bucurie în suflet.
Eu nu știu cum unii oameni oferă bani boschetarilor, care se folosesc de orice truc pentru a impresiona, dar nu oferă o farfurie de mâncare unui om cinstit, ce face un minim efort de a câștiga un bănuț.
Așa am devenit, superficiali. Cu toții. Ne lăsăm impresionați de aparențe, cum de altfel, facem și în perioada asta, a alegerilor prezidențiale.
Oferiți! E minunat sentimentul și-ți umple inima cu iubire.

Din seria "Pentru tine" - partea a treia (fin.)

Tu ai avut vreo zi in care n-ai avut chef de nimic?
O zi d-aia in care te trezesti, schimbi canalele tv continuu, mananci ceva aproape de seara si inca esti in pat, neschimbat de pijamale, inca de dimineata?
Ei bine, eu am avut multe zile d-astea.
Zile in care nu faceam nimic, doar ma gandeam la tine. Si era cea mai grea munca pe care am facut-o vreodata. Imi amintesc, de parca a fost ieri... ai iesit in calea mea, ca ploaia de atunci - de nicaieri.
Si da, iubire, dupa atata timp eu inca sunt aici. Dupa atata timp, in care n-am facut nimic.
Dar azi m-am hotarat sa-ti scriu pentru ultima data. Azi, mi-am dat seama ca trebuie sa iti las amintirea in spate iar eu sa merg mai departe. Si vezi tu, imi pare imposibil. Dar sunt asa naiva... nu esti primu' care a vrut sa ma schimbe si nici primu' care pleaca. Asa ca da, stiu ca o sa-mi treaca.
Vezi tu... sufletul se hraneste cu vise iar unde visele se termina, moartea respira.
???!
Nu, asta zice Cheloo.
Cand visele se termina, sufletul se hraneste cu amintiri.
De cand ai plecat, eu asta am facut.
Poate tocmai d-aia inca sunt aici si tastez ca o nebuna.
Doar ca, de data asta, pentru ultima oara.
De ce? Pentru ca am stat prea mult timp pe loc si nu ti-a pasat niciodata cat ai insemnat pentru mine.
Habar n-ai cate as avea sa-ti spun... dar ce folos?
E prima data, dar asta imi e lectia, cand sunt goala.
Am ramas si fara suflet. Ti l-am vandut tie, intr-o noapte de mai.
Si oricat de mult am vrut sa fug de "noi", m-am lovit mereu de trecut.
Dar sunt linistita, putea fi mult mai rau decat a fost.

Asa ca, da iubire, azi iti zic adio, impreuna cu un vin bun.
Azi o iau de la capat, fara niciun bagaj in spate.

De azi, iti promit ca voi fi mai buna. Dar nu pentru tine, ci pentru mine.
De azi, iti promit ca vei auzi de mine.
Si cand o vei face, vei retrai tot ce am trait eu pana acum.
Atunci, sunt sigura ca vei avea lacrimi in ochi. Atunci vei afla tot ce ti-as fi spus, in noaptea asta de octombrie, atat de rece. In noaptea asta in care era ziua noastra.

Atunci, vei putea in sfarsit sa-mi citesti sufletul si vei stii cat te-am iubit.
Dar pana atunci, timpul va asterne peste noi alte iubiri, alte amintiri, lacrimi si multe alte soapte de iubire.
Si poate, cand ne vom intalni, ochii tai albastri vor fi tristi, vazandu-ma pe mine fericita.
Insa mai e mult pana atunci. Traieste, ia-ti doza de nebunie care-ti lipseste, din amintirile cu mine.
Iubeste din nou, desparta-te si iubeste iar.
Pleaca din patul ei si dormi in urmatorul. Minte-o ca iubesti si daruieste-i alteia o floare.
Dar in tot timpul asta, adu-ti aminte ca doar eu ti-am vandut sufletul, in noaptea aia rece, de mai.

Din seria "Pentru tine" - partea a doua

Ce mai faci, ma iubire?
Eu fac bine, chiar daca nu ma mai intrebi. Vorba Addei - #suntbine!
De ultima oara cand ti-am scris, sa stii ca s-au schimbat multe lucruri.
Aproape ca nu te mai visez in fiecare noapte si am inceput sa ma plimb din nou pe plaja.
Azi-noapte am visat urat. Atat de urat, incat m-am trezit transpirata.
Asa ca, azi de dimineata m-am trezit cu telefonul in mana, cautand semnificatia visului.
Da... stii ca sunt nebuna!
Si cica e vremea pentru o schimbare radicala in viata mea.
Sa-ti zic sincer, cred ca tu esti schimbarea aceea.
In fine, n-am dat importanta.
Dar azi te-am cautat. Cu privirea. Nu ma intreba de ce, nici eu nu stiu motivul.
Iubire, spune-mi... ce ai de esti asa suparat? Imi pareai tare serios, aproape incruntat.
Eu, care inca iti scriu, am zambetul pe buze... dar tu?
Ce? Nu-ti scrie poezii, asa-i?
Stiam eu.
Ori poate... tu chiar n-ai nimic, dar incepe sa se produca schimbarea.
Se zice ca, odata cu risipirea iubirii, il vezi pe celalalt plin de defecte si zau daca te-ai mai intoarce la el.
Si as mai incerca sa te recapat, iti jur. Stii ca femeia e a dracu' si nu se lasa cu una, cu doua.
Dar ce folos sa te caut, daca stiu ca m-as lovi de zambetul ala sters, pe care-l oferi tuturor?
Si oricum am prea multe cheltuieli. Intoarcerea la "noi", as plati-o mult prea scump, pentru bugetul meu.
Cand ai plecat, mi-ai lasat prea multe datorii pe cap.
Iar pentru tine, mi-am vandut sufletul.

Despre tehnologie si cea mai veche meserie existenta

Ce ti-e si cu tehnologia asta!
Am ajuns cu totii dependenti de tehnologie.
Acum nu mai avem prieteni pe care-i salutam la scara, ci pe facebook.
Acum nu mai avem tablouri, ci arhiva cu poze pe WhatsApp.
Iar cand mancam, trebuie sa publicam pe facebook impreuna cu un check-in.
Dar ce-i mai rau in toata treaba asta, este ca pitipoancele sunt din ce in ce mai evidente si mai multe.
Meseria de curva e veche de cand lumea si Pamantul, dar cand nu era tehnologia, nu prea stia lumea de cele care o practicau. Era totul facut bine, ca la carte, fara sa se stie prea multe.
Dar ce te faci cu tehnologia, care demasca tipul asta de fiinte?
Vad din ce in ce mai multe buci pe afara, tate goale - da' nu domnule, e decolteul prea mare - doar nu-s ele de vina ca au sanii mari, nu? Pai nu... fiecare are ceva de aratat fizic, asta nu inseamna ca daca ai un abdomen bine lucrat, porti bluze cu buricul gol la cumparaturile pentru Craciun, nu? Sau da, probabil.
Mai sunt astea care se dau cuminti si inocente, dar care au poze pe site-urile de socializare, mai mult dezbracate decat imbracate. Pai ce? Te simti ofensata ca te face lumea curva?
Dar ce mandrie pe capul lor cand primesc cate un comentariu de la vreun fost print, actual cersetor, care-si scalda ochii in bucile lor: Ce frumoasa esti, papushe <3 !
Sa mori tu?! Cine e frumoasa? Ea? Poza? Eu cred ca bucile!
Tot ce faci, postand poze de genul, este sa urli dupa penis. Da... Chiar nu poti atrage un barbat cu un dialog inteligent? Ba da, iti spun eu ca se poate!
Bai, da' n-am auzit niciun barbat pana acum, care isi cauta o iubita stramba si urata. La primul contact vizual, clar, conteaza infatisarea. Primele fraze scoase pe gura, te contureaza definitiv in ochii celuilalt. Dar daca cei doi neuroni ai tai se mandresc in vazul lumii cu ce poseda corpul, clar, pe gura nu vei scoate nimic bun.
Conteaza frumusetea, dar mai mult ce dracu' ai in cap. Ca la 50 de ani, frumusetea e dusa dracu' de mult. Si daca n-ai creier, nici bani de botox si operatii, n-o sa ai, ca sa arati ca odinioara.
Asa ca, domnisoara, de fapt nu mai esti domnisoara.. nu stiu, iti alegi tu un apelativ.. pune mana pe o carte, sau de preferat, mai multe! Renunta dracu' la botul ala din selfie-uri si nu mai defila pe la liceu/facultate cu tocuri de 15. Ba, nu da bine! Acolo nu e bordel, cred ca ai gresit destinatia!
Cand iti dezvalui tot sarmul si toate calitatile de femeie, barbatul nu mai are nimic de descoperit. Nici atat de cucerit. Da, barbatii vor sa cucereasa, asa sunt masculii. Noi suntem prada. Cand prada se preda, care mai e jocul? Niciunul.
Da, cred ca asta e o urmare foarte importanta a tehnologiei.
Ar mai fi... faptul ca traim din ce in ce mai izolati, noi si telefonul/tableta. Iesi la suc, stai cu telefonul in mana. Esti la ore, stai cu telefonul in mana. Iar cand n-ai credit/net, te simti mort in viata. Nu-i asa?

Din seria "Pentru tine" - partea I

Azi am colindat strazile. Si erau atat de pustii, cum nici nu-ti poti imagina. Azi orasul a fost alb-negru. Totul, pana si florile. Erau moarte.
Tii minte cand ne plimbam si totul era atat de plin de viata?
Acum e altfel. M-ai invatat sa gust savoarea diminetii. Si nu dintr-o cafea, ci dintr-un zambet.
Strazile, pana si pavelele alea prost puse imi placeau, pentru ca le calcam impreuna.
Iubeam cantecul pescarusilor in zori de zi, cand asteptam sa te trezesti.
Adoram plaja, unde ne-am certat de atatea ori. Adoram momentele cand ma luai pe sus, sa ma arunci in mare. Da' de cand ai plecat, mi-e frica de apa.
Imi placeau atat de mult semafoarele care aveau rosu 99 de secunde, doar pentru ca te puteam imbratisa nestingherita.
Stii.. nici cumparaturile nu au mai fost niciodata la fel; imi placea atat de mult sa stau la casa, la coada si sa ma certi ca am facut risipa de bani.
Iubeam cand ma certai din orice motiv, doar pentru a ma impaca la sfarsitul zilei. 
Mi-ai spus la un moment dat, ca iubirile vin si pleaca. N-am stiut atunci, dar ma pregateai pentru plecarea ta.
Spuneai ca sunt speciala si ca n-o sa ma uiti niciodata. Ca doar eu ti-am daruit doza de nebunie, care tie iti lipsea cu desavarsire. Iar tu imi ofereai calmul in mijlocul furtunii mele. Ne completam.
De ce, iubire, ai plecat? Sunt straina in orasul pe care l-am iubit atat de mult.
Acum totul plange. Nu-mi mai place si sunt din ce in ce mai convinsa ca vreau sa-l parasesc.
Iar dimineata nu-mi mai zambeste nimeni, asa ca am inceput sa beau din ce in ce mai multa cafea.
Si nu mai pot calca aceleasi pavele prost puse, singura.
Cantecul pescarusilor e atat de sacaitor dimineata, pentru ca ma trezeste din vise, unde tu, doar acolo mai existi.
La plaja nu ma mai duc, marea urla in gandurile mele... Azi nu mai stie sa ma asculte si fara tine, ma reneaga.
Acum detest semafoarele cu rosu 99 de secunde, ca nu mai am pe cine imbratisa.
Nici cumparaturi nu mai fac prea des, ca nici ciocolata nu imi mai place, cand o mananc singura.
Nu mai esti sa ma certi, acum ma cert singura, ca nu te-am putut tine aproape.
Acum totul e altfel, fara tine.
Dar zi-mi... Tu ce mai faci? In orasul tau, cum mai e? Este la fel cum l-am lasat eu, ultima oara?
Ai reusit sa-ti cumperi nenorocitele alea de undite? La peste ai reusit sa ajungi? Ai prins captura cea mare, la cum te stiu! Ca nu te-ai dat niciodata batut.
Inca asculti acelasi cd in masina, asa-i? Stiu... iti promisesem ca fac eu unul nou. Dar ai plecat prea devreme, si n-am mai avut timp.
Aaa! Si sper ca acum iti sortezi hainele murdare, dupa culori. Sper ca n-ai uitat dimineata cand te-am invatat. Mai stii? Era dimineata in care ai topait de fericire si m-ai luat in brate! Reusisem impreuna, devenisei student.
Si acum... ca ti-am amintit toate aceste lucruri, spune-mi iubire, ea iti scrie poezii? Iti picteaza orasul in curcubeu, cum tu mi l-ai pictat mie, candva?
Spune-mi iubire, in cartea ei, esti tu personajul principal?
Eu inca iti scriu... sper sa ma citesti candva.

Nu. Dar totusi plec...

Nu, n-am sa-ti cer sa ma iubesti.

N-am sa-ti cer sa stai, daca nu iti doresti.

Nu, n-am sa-ti cer ceva ce nu-mi poti darui.

N-am sa te caut in barbatul pe care-l voi intalni.

Nu, n-am sa ma visez alaturi de tine pentru totdeauna.

N-am sa iti cersesc la usa, iubirea.

Nu, n-am sa te urmaresc zile si nopti la rand, doar pentru a te vedea zambind.

N-am sa fiu geloasa pe Ea, ca o iubesti mai mult decat pe mine, candva.

Nu, n-am sa vars nicio lacrima, nici macar de dor.

N-am sa-ti cer iertare, caci tu ai fost risipitor.

 

Da, iubire, m-am hotarat sa zbor.

Sa plec din colivia unde ne hraneam trupurile cu atata dor.

Nu, nu voi mai fi acolo.

Imi vei mai simti doar parfumul...

Industria muzicala plina de pipite si umerase!

 Buuun! Urmează un text pe care nu sunteți obligați să-l digerați, deși ar fi de preferat să DA.
 Nu mai suport! Se făcea că...
 Eram în căutare de filme/seriale psihologice pe marele internet și bom! Dau de un videoclip. Ghici cu cine? Micuța ex-grăsuța și simpăticuța Oana Radu. Am zis "bine băi, hai s-o ascult..".
 Îngrozită. Am fost îngrozită. Și pentru că cei de la Cat Music au dezactivat opțiunea de a comenta la clip, am zis să-l distribui pe facebook. Dar parcă tot nu-i de ajuns. M-am decis să critic câte ceva...

1. Oana Radu ft Rolla Sparks - Fara glas
 Nu doar ele au rămas fără glas, la propriu, nici nu se pune problema de figurat, ci și eu. Tind să cred că și voi, după ce veți accesa link-ul!
De unde această Rolla, care zici că-i Barbie, varianta tatuată și botoxată? Care se cam screme să zică 2-3 cuvinte... pe care, să fiu modestă, și eu le cânt mai bine. Dar hai s-o lăsăm p-asta, că oricum n-a auzit nimeni de ea. Așa apar vedetele astea pe sticlă, în lumea contemporană - ca ciupercile după ploaie.
Trec repede la această zisă Oana. Micuța ex-grăsuța și drăguța Oana, care de când a slăbit, nu doar că a rămas fără grăsime, a-a-a-a-a rămas și fără glas! Sărăcuța! Îmi inspiră așa... puțină milă. Nu, mint! Multă milă - atenție la momentul ăla când zice "Și mintea strigă tare, zii pas!"; nu-s cu o treaptă deasupra ei, nici măcar la același nivel. Eu sunt un om normal, de rând. Ea o vedetă, de la care ai pretenții, deci. Tocmai de aceea mi-am permis să le comentez pe pipițele astea. Cum le promovăm noi prostia și operațiile estetice... bă, chiar și criticându-le o facem. Păi știați voi oare de piesa "Fără glas", dacă nu citeați asta? Nu! 
 
 Asta e o manea modernă, produsă de Cat Music, care de la un timp scoate pe bandă rulantă numai rahaturi!

2. Ioana - Ca la metrou
 Ok... ca la meteo, ca la metrou. Ce urmează? Ca la piață, ca la semafor, ca la cafenea sau poate ca la pacanele?
Voi auziți că fata asta se simte ca la metrou? Cum te simți ca la metrou? Știe cineva?
Mai nou văd că se promovează frumusețea și nu talentul. Ce voce așa deosebită are fata asta, zău... Da' cine e această Ioana? Sau Anastasia?! Dar să le lăsăm pe astea cu metroul lor cu tot...

3. Anna Lesko - Foc si scrum
 Asta mai există? Credeam că a murit sau că s-a ofilit ca florile, când vine toamna. Nu domnule, a revenit cu o melodie gen Ruby. Da' pe mine mă omoară vocea. Zici că are orgasm când cântă. De fapt stai, nu cred că se poate pune problema de cântat. Doamne... S-o satisfacă și pe ea cineva, să nu ne mai chinuie auzul cu pisicismul ăsta.

4. Theodora ft Pacha Man - Cu tine pe mine
 Asta ar fi trebuit să fie prima! CU TINE PE MINE?! Serios? Deci nu știu... eu nu prea mai am cuvinte. Nu îmi pot exprima scârba pe care mi-o provoacă tipa asta... Voi ați observat cum scoate limba când zice ceva? E prima oară când aud de ea, dar deja e goală pe sticlă. Și hai să nu pomenim de voce. De versuri... nici atât. CU TINE PE MINE?! Eu sunt cu tine pe mine?! Sau cine e cu cine, pe tine?
Ca să nu mai zic de Moga și de illuminati. Încetați dracu' să mai băgați triunghiuri prin clipuri, că mă dor ochii, de la atâtea umerașe! Nah... ce rol au umerașele în acest clip?

TEMĂ PENTRU ACASĂ!

5. Anastasia - Te iert
O iert și eu, pentru că îmi plac versurile.
Bă, da' vocea tremură pe ici-colo iar ea se chinuie din răsputeri să se miște în cadrul ăla. Da' uite, uiiiite cât de senzual își duce unghia aia cu gel la buză. Ne-a topit, clar! Bine că l-a iertat pe bietul om...
O iertăm și noi?

Barbati? Ce inseamna asta? Bijuterii?

Cand scrii cel mai bine? Cand esti trist. Gresit. De fapt nu, incomplet. Cand esti trist sau cand esti pe drum. Spre undeva sau poate cand te plimbi.
Si despre ce scrii cel mai bine? Despre barbati! Daca esti femeie. Daca nu, scrii despre curve.
Dar eu azi voi scrie despre barbati.
Ce vor astia, de fapt? Bani, masini de toate natiile, o pizda buna care sa ii futa bine si o iubita fidela, cu bani, desteapta si frumoasa, care sa ii aduca aminte ca maine e ziua lu' ma-sa.
Si cica noi suntem complicate! Daaa' de unde!
Dar mai exista si frustrati care nu stiu ce vor, tocmai pentru ca ei de fapt n-au nimic - nu tu bani, nu tu masina, nu tu nimic. Dar cauta de zor iubita aia fidela si pizda aia buna.
Bai, dar astia sunt atat de frustrati, ca atunci cand o gasesc, ba, habar n-au ce sa ii faca. S-o futa sau s-o iubeasca? Bineinteles ca aleg intotdeauna optiunea nepotrivita tipei. Si raman cu buza umflata.
Si daca inainte de asta, erau frustrati, bai dupa asta, devin de 3 ori frustrati. Si revenim la ideea ca toate-s la fel.
Mai sunt astia timizi. Care te sorb din priviri, prin autobuz sau la semafoare, dar care iti dau doar o cerere de prietenie pe facebook. Pai si ce? O ceri de nevasta cu asta? Grow up! Daca ai ceva in pantaloni si stii ca ei i-ar place cu siguranta, renunta dracu' la timiditate. Bate-i la usa. Sau poate un "Buna!", chiar si timid, i-ar dezgheta inima care crezi tu ca e de gheata!
Mai sunt si astia cocalari, care daca te alinta "papushe", au impresia ca esti uda.. si ca deja chemi taxiul sa te duci sa le oferi o noapte nebuna!
Mai sunt copiii mari, care se cred adulti si tanjesc dupa una mai mare, ca asa e la moda. Nu ar da misto, printre colegii de liceu, sa vina gagica sa-l astepte cu masina la poarta, la sfarsitul orelor? Vise, tati!
Si mai sunt astia urati. Ba, da' urati in draci! Si se dau asa sensibili si baieti buni... Si vai, sunt singur, ca-s prea bun!
Nu zau? Prea bun la capitolul uratenie? Astia au primit ultimele chipuri, din gradina Domnului. Dar ei sunt atat de buuuni si de sensibili. Pai da, ok. Aspectul fizic nu conteaza asa de mult. Dar cand te mangaie aia in pat, crezi ca simte o placere nebuneasca sa-ti simta bubele de pe fata? Sau poate crezi ca-i place sa o privesti din 2 unghiuri, doar pentru ca ai ochii divortati? Ei bine, nu. Chiar nu-i place. Doar daca sunteti in aceeasi oala.
Cam asta-i treaba cu barbatii.
Bravo celor care fac ce vor, ca balta-i plina de peste!
Mai sunt si barbati super ok, pe care femeile ii vor, dar nu pot fi prinsi. Barbatii aia care iti platesc consumatia de 3 cifre, spre deosebire de frustratii care te lasa sa-ti platesti cafeaua de 6 lei!
Si mai sunt astia buni, de care ne batem joc. Cu voie sau inconstient. Ne pare rau. Mai acordati o sansa?
Simt ca am avut tupeu, scriind treaba asta!
Dar pe bune, wake up!
Va avem la mana, cum avem bratarile sau ceasul ala de firma, la care ne place sa ne uitam din minut in minut. Poate observati! :))

Prea multe, dar prea putine gloante!

     Sunt satula, zau, de babele astea. Acapareaza societatea.
     Se facea ca era dimineata.
     Inca e dimineata. Prea de dimineata pentru mine, zic.
     Eiii, dar pentru babe nu. Ele se trezesc cu noaptea in cap, pentru ca au adormit pe la ora 9. Si daca ele se trezesc cand soarele inca n-a rasarit, considera ca toata lumea trebuie s-o faca.
     Si stau in pat, cu ochii lipiti de somn, pentru ca o musca nenorocita mi-a futut somnu' azi-noapte. Stau vreo juma' de ora, ascultandu-le cum se plang ca s-au marit preturile la zarzavat. Aflu intre timp si ca ala de la parter s-a insurat sambata. Nu ca nu as fi stiut deja asta, am auzit lautarii, dar am aflat si cateva picanterii.
     Si ma hotarasc sa ies, sa le rog frumos sa discute in casa sau afara despre ce le intereseaza si le tine din treaba de dimineata.
     Rezultatul? Incep sa ma laude ca-s nesimtita. Bai, de ce dracu' dormi la ora 8?
    "E ora 8, domnisoara! Plus ca, pana la orele 14:00, se poate face galagie!"
     Aaa, da? Pai haideti ma frate toti, sa ne mutam discutiile, certurile si restul treburilor pe scara. Ca sa stie tot poporu' ce dracu' facem noi. Deja ma gandesc cum ar fi.
     Si incerc sa le explic ca nu trebuie sa luam ideea de galagie ca atare. Da? Pentru ca am avut tupeu sa zic asa ceva, imi arunca agresiv cu tifla-n nas.
    "E casa noastra, facem ce vrem!"
     Bine, bine. In cazul meu, nu e casa mea. Si fie vorba intre noi, nici n-as vrea, cu atatea babe prin jur. Dar platesc niste bani, nu stau moca. Asta nu inseamna ca fac ce vreau! Daca se poate face orice in intervalul asta orar, pot sa ies sa fac sex pe scara? Poate ar fi interesate sa invete noi pozitii. Pot, nu? Ca doar asa au zis. Orice!
     Treaba asta cu program de galagie si odihna a fost conceputa cu un rost. In capul meu, programul de galagie consta intr-un aspirator, o bataie de cui, o bormasina, o muzica mai tare. NU DISCUTII PE SCARA DESPRE ALA DE LA PARTER!
     Le-as impusca pe toate! Astea stiu mereu cine dracu' urca la tine in miez de noapte. Astea stiu mereu daca porti aceeasi pereche de blugi, 2 zile la rand. Astea stiu ce ai vorbit la telefon, pe la ora 6, ca erau "din intamplare" pe la usa ta. Astea stiu unde muncesti, cu cine ti-o arzi si cand te desparti.
     Stiu ca toti ajungem asa. Asa, adica batrani. Dar frate, fa-ti de lucru. Croseteaza o soseta, fa-ti colectie de pisici, invata sa joci table, ca barbate-tu' ala prost, de te-a suportat o viata.
     Da' lasa dracu' lumea sa traiasca!

Esti noua? Nu, esti spalata cu Perwoll!

     Te gatesti vreo 2 ore sa iesi in club. Cu atat dureaza pregatirea mai mult, cu cat n-ai mai iesit de secole. Ca fostul era gelos si nu te lasa sa ii incanti pe altii cu prezenta ta.
     Si te gatesti, cobori in graba, ca te asteapta masina. Iti uiti gumele acasa, dar nu te intorci. Nu de alta, da' daca ai ghinion si cazi cum intrii in club? Te faci de cacat. Cum, tu? Niciodata. Sari in masina, cu gandul ca iti iei guma aia nenorocita de la vreun non-stop. Oricum... uiti. Ajungi in club. Si pentru ca esti tipa gatita cu dichis vreo 2 ore acas', speri sa nu cheltui prea multi bani pe acolo. Trebuie sa iti faca si tie cineva cinste, no? Pai da. Si dupaia esti ofuscata, ca zice lumea ca toate-s la fel. Si ce?
     Te asezi la masa staff-ului, ca doar iti permiti. Si desi vrei sa pari indiferenta, parca ai face o poza cu vedeta aia, de sta fix in stanga ta. Dar te abtii. Nu de alta, dar n-ai vrea sa creada ca esti vreo disperata. La urma urmei, cu poza aia, n-ai face altceva decat s-o postezi pe facebook, in speranta ca devii mai populara.
     Si iti rupi din putinii bani pe care-i ai la tine si-ti iei ceva de baut. Si nu o bere, ca doar esti o diva. Si te asezi iar la masa. Si stai, fumezi vreo 10 tigari. N-ai stare. Da, stiu. Ti-ar fi placut sa fii langa el in pat. Mai stii, ca acum o saptamana. Dar el e cu alta in pat acum.
     Si in cinstea lui, te mai duci o data la bar. Unde ti se cere o tigare, de catre un peste burtos. Si ii dai, nu te alta, dar aveai pachetul in mana. Si uite asa, te scutesti de inca o cheltuiala in plus. Ca pestele e darnic, si-ti ia inca un pahar. Cica schimb pe schimb. Te tirezi la masa, subtil, sa nu te observe. Pai nici n-avea cum, clubul era full. Si iti bei si paharul primit cadou. Te roade, inca nu poti accepta ideea ca el e cu alta acum in pat, si nu in club cu tine. Sau invers.
     Bai si iei telefonul ala nenorocit in mana. Ce bine era pe vremuri, cand nu era atata tehnologie. Ochii care nu se vedeau, se uitau. Acum nu, coane. Facebook, poze, check-in-uri. Block, unblock, poke si restu'. Ca sa vada lumea? Nu. Ca sa vada el. Sau ea. In cazul de fata, el. Trebuia sa vada. Stii doar ca iti urmareste profilul. Bai si ii dai un mesaj. D-ala sec asa, parca putin ametit de alcoolul consumat de tine. Apoi, iti mai rupi cativa banuti din plicul tau de firma si-ti mai iei inca un pahar. Il sorbi cu nerabdare, tot uitandu-te la telefon. Poate-poate, ti-a raspuns.
     Esti idioata. Crezi ca sta cu telefonul in mana la 4 dimineata? Nu, sta cu mana ei in mana. O strange in brate, nu te asteapta pe tine cu mesajul ala stupid. Da' si ce? Tu esti acolo. Te distrezi asa de minune. Vai, de cand nu te mai zgaltaisei intr-un club. Ce-ti pasa tie, asa-i? Da... iti pasa. Si tocmai de aia, nu mai e ca altadata. In seara asta nu te-ai distrat ca in alte dati. Pentru ca in seara asta ai iesit in club, pentru el. Nu pentru tine. Pentru el, sa vada ca tu te distrezi. Ca vai, ce bine ti-e tie fara el. Si lui ii e. Dar el nu-si face selfie-uri in pat cu noua achitie. Care nu, nu e spalata cu Perwoll. E noua. Tu esti veche acum. Pe tine te-a spalat de prea multe ori. Si la un moment dat, de la atatea pete, nici Perwoll-ul nu ti-a mai facut fata.
     Si pentru ca nu te simti ok, pleci. Te intorci acasa, unde sperai totusi, printr-o minune, sa il gasesti in fata usii, batand. Dar nu. Hai, nu-ti mai face atatea filme. Stii ca e un tepar de cand l-ai cunoscut. Ti-a zis ca esti ca o printesa in rochita aia, mai stii? Da, mai stii. E chiar rochita cu care ai iesit in club. Ti-a dat teapa. Nu esti o printesa, esti o diva. Si pui capul pe perna, zicandu-ti asta in minte. Nu de alta, dar suna chiar misto.
     Si te trezesti. E duminica. Intrii panicata pe net, sa vezi daca ti-a raspuns la mesajul de azi-noapte. Dar nu. Vezi dezamagita doar un "Seen at..". Iti zici in mintea ta "Da.. bine ca nu este -Seen at.. with..- ar fi fost tragic. Si asa, ma doare capul. Nu cred ca trebuia sa beau prea mult." Dar ai baut. Si iti pui pe facebook poza aia care-ti place mult, de ti-ai facut-o aseara. Tot pentru el. O pui sa o vada. Poate vede si rochita. Nu de alta, dar n-ai vrea sa creada ca l-ai mintit, spunandu-i ca esti in club.
     Serios? Tu vezi cat de idioata esti? Se poate mai rau de atat? Nu. Esti idiotenia intruchipata.

Prezentul trage cu dintii de tine, dar rahatul ala de trecut de tine pe loc. Auzi... stii ceva? Da' pe el de ce nu-l tine? Habar n-ai. De fapt ai, dar refuzi sa crezi motivul.
Noroc ca incepi sa-ti revii din mahmureala si... realizezi ca tot ce ai facut in ultimele ore, a fost pentru a-i arata ce a pierdut. Dar stai putin, te-a pierdut? Pai cum sa te piarda, daca nu te-a avut niciodata?
Si te apuci sa te pregatesti cu atentie pentru o intalnire. O noua intalnire. Trebuie sa-l lasi sa moara. De ciuda. Stii ca va afla. Stii ca inca ii este dor. Dar... ti-am zis, te-a spalat de prea multe ori cu Perwoll. Si prea multe spalari, dauneaza. Ai scame acum. Poate te spala cu altceva, asta cu care te pregatesti sa iesi. Si scapi de scamele teparului de care inca ti-e dor.

Tarfa asta-i ca un drog!

Am mainile transpirate. Cum e asta cu "cui pe cui se scoate"?
Mi-a picat fisa.
Cui pe cui se scoate, cand esti mahmur.
Cui pe cui se scoate, cand esti indragostit.
Tot mahmureala se numeste! Ca si indragosteala asta e ca o mahmureala crunta, pe care juri ca n-o mai repeti. De fapt, o repeti. Cum te trezesti de dimineata, inca imbatat de parfum si minciuni, asa te trezesti, mirosind a alcool. Si ti-e asa de sila... si mai bei putin, ca sa nu mai simti parfumul. Sa uiti de minciuni? Poate.
Si, ca sa-ti revii, zici sa mai bati un cui peste, ca asa e bine. Si mai torni inca un pahar, chiar daca nu te-ai spalat pe dinti si esti inca in izmene. Si te decizi sa iesi cu alta, ca sa iti treaca mahmureala. Cu alta sticla. Sau tarfa. E cam tot aia. Doar ca la sticla, ii stii pretul. Tarfei, nu. Il aflii la final. Care final? Tu decizi. De fapt ea, ca tarfele-s destepte.
Ba, si e tare senzatia. Parca te intorci in timp si te bucuri de ce-ti place cel mai mult. De drog, ca deja esti dependent. Sa incercam sa uitam ceea ce s-a intamplat. Cunosc jocul asta de la inceput pan' la final.
Detalii, detalii.

Sa continuam vorbind de mahmureala. Si o tii langa asa, o perioada. Minim 3 zile, maxim... inca nu se stie limita! Si ce bine te simti, coane, distrandu-te... golind portofelul, pentru inca o tarfa. Doar te-ai obisnuit, incepe sa-ti placa. Dar... cand iei o pauza - inca nu se stie cand - iti dai seama de...?
Iti dai seama ca treaba asta cu "cui pe cui se scoate", e un pamflet. Realizezi ca in tot timpul asta ti-ai facut rau singur... ca deja esti dependent. Si-ti place mahmureala asta, incat n-ai renunta niciodata la stilul asta de viata. Dar vrei. Si incepi sa-ti impui sa renunti. Iti zici ca asta e ultima data, ultima noapte alaturi de tarfa. Si ai zis-o de atatea ori, incat nici tu nu te mai crezi. Vrei sa zici NU, dar pe gura iese DA. Bai, si incepi sa te simti atat de idiot, ca incepi sa tii la tarfa. Parca aceeasi tarfa, pentru care te-ai decis sa mai torni un pahar in dimineata aia, cand totul a inceput.

Cand demonii joaca teatru

Demonii ne joaca feste, uneori. Cat sa lupti, cat sa lasi de la tine si cand sa renunti, de fapt?
Ce se intampla atunci cand ai daruit deja totul, absolut totul... dar nimic nu se schimba? Pai... trebuie sa o iei la pas, mai departe. Ca viata nu te asteapta pe tine, coane', sa fii fericit. Viata trece, pe langa tine, fara sa te lase sa te bucuri de persoanele dragi. Si vezi ca, se intampla uneori, ca a doua zi, persoanele pe care le iubesti, sa nu mai fie acolo... si de abia atunci vei vrea sa le strangi in brate cu adevarat, cand nu le vei mai avea.
E atat de sec sa privesti un sicriu gol, trist... incarcat de atatea amintiri... dar care practic, nu mai inseamna nimic acum.
Fa ce trebuie sa faci acum, inainte de a fi prea tarziu. Ca orice poti repara, pana si niste cioburi le poti lipi, dar timpul nu-l intorci din drum.
Da, si baietii plang cateodata. Ba uneori, plang mai mult ca noi, femeile. Dar orgoliul lor, ii impiedica sa se afiseze. Ii impiedica sa isi afiseze sensibilitatea si... uite asta, din cauza orgoliului, se duce dracu' tot.

Se duce? Nu-i nimic. Baga-ti nasul in perna, plangi pana nu mai ai lacrimi. Termina toata hartia aia igienica pe care ai cumparat-o alaturi de el. Colinda strazile, elibereaza-ti demonii din suflet, daruieste ce tu nu ai putut avea - iubire. Poate o pizza pentru un copil de pe strada, reprezinta "iubirea" pe care nu i-o ofera nimeni. Sterge dracu' pozele alea, pe care zici de atata timp ca le stergi, dar inca n-ai facut-o. Ia-ti o zi libera, doar pentru tine.
Te-ai eliberat? Arunca-te intr-un taxi si intoarce-te acasa. Vei putea sa dormi, demonii tai colinda pe strazi acum, in cautarea unui alt suflet pe care sa-l innegreasca.

La a cata greseala iesi din joc?

     Unii oameni gresesc prea mult, din prea multa iubire. Asa am auzit. Sau prostie. Acum nah, depinde de caz. Si oricat de mult ai iubi persoana care ti-a gresit, a cata greseala o ierti si la a cata pleci, fara sa mai privesti inapoi?
     Bai, e greu de zis. Depinde cate rabdare ai la bord pentru lungul drum de parcurs. Am mai auzit si ca, o greseala facuta o data, se va repeta inca o data si inca o data. Poate la infinit. Dar am mai auzit si ca unii invata din greseli. Unii. Care unii? Nu stiu, cred ca depinde de persoana. Sau depinde de fapt de iubirea pentru cealalta persoana? Habar n-am. Cica iubirea e singura capabila sa schimbe oamenii.
Mie mi s-a gresit. Mult. De multe ori. Poate chiar prea mult. Dar am si gresit. De multe ori. Poate chiar prea mult.

Si? Ce e de facut? A cata greseala o ierti? Ai tinut de fapt, socoteala pana acum, cate ai iertat? Dar pe ale tale, le-ai numarat? Daca nu, nu le numara nici pe cele din tabara "adversa". Sunteti chit - ati gresit. Mult probabil, dar nu se stie exact cat. Celalalt a ajuns la limita? Urla cu disperare sa dispari din viata lui? Nu-i nimic. Si ce? Ce te-ar putea impiedica pe tine, cel ce a gresit, sa nu-ti repari greselile, atunci cand sentimentul ala misto, primeaza in sufletul tau? Ce l-ar putea impiedica pe el sa nu te ierte? O alta EA. Da, asta chiar e trist. Bai, dar se merita sa incerci. Stii de ce? Pentru ca se zice ca in iubire si in razboi este permis orice. Si la urma urmei, daca tot l-ai pierdut, incercand, mai ai de pierdut ceva? Nu. Nici macar orgoliul, ca pe ala l-ai lasat acasa, cand i-ai spus ca il iubesti. Si... nici nu vei sti cum ar fi fost daca...
A cata greseala o iertam? A cata ne este si noua iertata.