Love always wins*

Love always wins*

marți, 20 octombrie 2015

Ce ne facem cu barbatii astia feroce...?

Off... barbatii astia sunt tare naivi. Si nu ca sunt eu vreo feminista convinsa, dar chiar sunt naivi.
Oricat de diferiti sunt, indiferent de varsta, toti sunt convinsi ca noi, femeile, nu-i vom uita niciodata.
Ce-i drept, asa e, dar nu in modul in care ei o gandesc. Unii ne lasa rani adanci in suflet. Sau pe trup. Altii doar cicatrici. Ori, unii amintiri frumoase. Sau un gust amar.
Dar nu, nu il vom iubi o viata intreaga pe iubitul de la 18 ani. Nici pe cel de la 20. Mai departe... depinde de barbat. De fapt, tot timpul depinde de ei.


Cand iubim, cu totii visam cai verzi pe pereti si ne imaginam la altar alaturi de perechea noastra. Dar nu, de cele mai multe ori, indragosteala asta e doar o iluzie. Si sunt sigura ca stiti cu totii asta. Doar ca uneori e cam greu sa acceptam ce ne spune creierul.
Juram ca vom iubi pe veci o singura persoana si, ce-i drept, juram asta de cateva ori in viata. Inima se prinde mai greu... trebuie insistat.
Si oricat de creduli sunt barbatii... asa naivi sa creada asa ceva? Asa ceva... in conditiile in care femeia pentru ei, a incetat de mult sa mai fie femeie?
N-o sa iubim niciodata o viata intreaga, un barbat care nu ne respecta, care nu stie sa ne inteleaga.


Sau macar sa se prefaca... Nu, nu vom sta alaturi de un om, pentru care valorile noastre nu conteaza. Poate fi cel mai bun barbat la pat, poate fi milionar. La un moment dat, sufletul nu are nevoie de hormoni si nici de genti de mii de euro.
Si, desi sunt mii de texte pe tema asta, cum se face ca barbatii inca n-au aflat? Sunt naivi, asta e raspunsul.
Da, e o lume a barbatului! Dar femeia are cheia.
Si, odata cu trecerea anilor, e din ce in ce mai greu de convins, sa deschida usile.

miercuri, 14 octombrie 2015

Iubire, ratiune si principii, intr-un fotoliu

Stau in fotoliul tau, dar fara tine in casa.
Dupa atata timp trecut, imi beau iar cafeaua singura. Si sunt furioasa, din nou, pe tine.
M-ai legat de maini si de picioare si m-ai uitat in cutia ta de chibrituri.
Mi-ai furat toate principiile si acum nu-ti pasa ca imi beau cafeaua singura.

 Imi amintesc cum stateam in acelasi fotoliu, in ziua in care ai plecat. M-ai sarutat pe frunte si ai promis ca vii repede. Cu lacrimile unui copil, te rugam sa ma iei cu tine. Spuneai ca e treaba de oameni mari iar eu sunt mult prea mica.



Acum, legata la ochi, nu numai de maini si picioare, zac pe fotoliul tau, incercand sa-mi gasesc principiile, furate in ziua in care ai iesit pe usa. Mimez fericirea in fata cafelei mele dulci si-n fata oamenilor acri.
Ratiunea ma invata cum sa ma dezleg, cum sa ma ridic din fotoliul tau. Inima inca asteapta sa deschizi usa. Sa ma dezlegi tu.
La dracu' cu principiile, pastreaza-le tu!
Oricum, se pare ca dragostea apare, dar la un moment dat, dispare.
Si spune-mi tu, cum sa am incredere ca te intorci, daca nici macar dragostea nu are curaj sa se intoarca?
Suntem noi o echipa-n doi, chiar fara dragoste? Fara incredere?
Probabil. Dar fara principii.