"The Other"

     Azi s-a trezit fara sa se gandeasca la El. Azi si-a facut o cafea putin prea dulce si a fumat doar o tigare. A fost o dimineata ca celelalte de dinainte sa il cunoasca. Si tot azi a petrecut ceva timp cu ea insasi. A gatit ceva bun de mancare si apoi luand masa alaturi de ea, si-a amintit de El, gandindu-se ca sigur i-ar fi placut ce i-a iesit. Si-a strans masa si a baut un pahar cu apa. Apoi s-a gandit sa incerce sa faca o poezie. Trista. Ea scrie de obicei cand e trista. Doar ca azi nu a fost. Culmea. A fost chiar fericita, petrecand timpul alaturi de ea. Si totusi, i-a iesit poezia. Cred. Apoi, incercand sa invete, a dat peste un blog. Si a inceput sa citeasca pe alocuri. Dar a inchis pagina la un moment dat. De fapt nu ea, ci orgoliul a inchis-o, cealalta ea. Pai cum asa? Incepea sa se gandeasca la El. E o treaba tare grea sa nu isi aminteasca. Apoi el, orgoliul, s-a ridicat din pat si si-a cautat ceva de imbracat si incaltat. S-a imbracat cu ce ii placea lui cel mai mult. Iti vine sa crezi? Tenesii ei nr 34 sunt curati din nou. Da. Pai de cateva zile, orgoliul i-a tot gasit de lucru. Asa ca i-a spalat. Si ea tot cu periuta, cum o facuse El candva. Stai, am deviat putin. 
     In fine, s-a dus la oglinda. El stie ca ii place sa stea acolo destul de mult timp. Stie? Normal ca stie. Stie multe despre ea. Si ea il mintea ca il cunoaste, dar habar nu are care-i mancarea lui preferata. Avea prea multe pretentii de la El, era prea egoista, fara a se mai gandi si la El. Stie. Stie asta din clipa in care s-a certat cu orgoliul, in oglinda. Vezi tu... Incepuse sa tipe la ea, ca de ce s-a gandit la El azi, cand manca. Si atunci ea a realizat de ce inchisese pagina blogului. Orgoliul realiza ca de fapt, ea are dreptate. A vrut sa impiedice, probabil, momentul cand ea isi da seama de greselile facute. Asa ca s-au certat destul de urat in oglinda, cateva minute. Si ea l-a invins, intr-un final.     
 
  Azi a fost o zi mai altfel, fata de celelalte. In rest, la ei acasa e ok. La ea si la orgoliu. Se mai cearta cu el adesea, iar uneori parca e prea multa liniste. Dar e bine, in rest. Ea isi stie acum greselile, si stie ca El trebuie sa ajunga o amintire frumoasa, acum, pentru ea. Doar atat.

     Ai voie sa zambesti. Ea oricum nu va stii ca o faci ^_^

Un El si o Ea

Unde esti?

Te caut, dar nu te gasesc.

Cand ai plecat,

Ai uitat sa imi saruti buzele

Care acum au secat.

Ai uitat ca nu stiu

Sa-mi port de grija singura

Si ai plecat.

Te faci ca ai uitat

Cum ma priveai 

cu ochii tai albastri, hipnotizat?

Cand ai plecat,

Ai uitat ca eram 

Cea care te iubea

In fiecare zi, neincetat.

Ai plecat si ai incetat

Sa iti amintesti

Ca am vrut doar 

Sa te fac sa zambesti...

Ai uitat ca ti-am daruit inima

Si n-ai mai vrut

Sa ma imbratisezi 

Atunci cand ea plangea.

Ai uitat tot ce mi-ai promis,

Cand ai plecat.

Dar intr-o zi, nu uita,

Fara sa-ti dai seama

Vei vrea o imbratisare

De la femeia care

Stiai ca te-a iubit candva!

Vei vrea sa stii de bine de ea

Si te va durea

Cand vei afla

Ca ea e bine, dar cu altcineva!

Si atunci vei stii

Cat ai gresit atunci cand ai plecat,

Si ai vrut sa uiti orice de ea legat.

Atunci vei stii pe pielea ta,

Ce e de fapt iubirea!

19. Ani, luni, zile.

   Se spune ca daca iubesti pe cineva trebuie sa il lasi liber. Daca se intoarce, e al tau. Daca nu.. nu a fost niciodata. Dar ce se intampla daca nu a fost niciodata al tau? Cum s-ar putea intoarce?
   Se spune ca daca plangi ca nu ai zarit soarele, nu vei putea sa vezi nici stelele. Dar ce se intampla cand privesti cerul si este innorat?
   Se spune ca undeva in lume, exista sufletul nostru pereche.  Dar ce se intampla cand il intalnesti.. si iti scapa printre degete?

Fiecare iubire e diferita. Cand o relatie se termina, simtim ca se termina si lumea odata cu ea. Doar pentru ca transformam persoana iubita in totul. Si ramanem fara nimic, cand pleaca. Dar inima nu isi invata lectia niciodata. Si, cu toate ca spunem ca nu va mai fi la fel, data viitoare, este. Ba chiar este si mai intens. Ne indragostim mai tare, mai profund si credem ca 'de data asta', el e ultimul. Si totusi nu e... 

Pentru ca suntem oameni. Si gresim. De multe ori. Uneori de prea multe ori. Atat de multe ori, incat nu mai putem fi iertati. Sau nu mai putem ierta. Si uite asa... doi oameni ce se strangeau in brate si simteau sa nu-si mai dea niciodata drumul, devin brusc doi straini. Straini care si-au atins pielea nopti la rand, care au o multime de amintiri, straini care au facut o multime de lucruri noi, impreuna. Devin straini, ca si cum, ei niciodata nu s-au intalnit. In doar o zi, se uita noptile, se uita diminetile impreuna, se uita cuvintele spuse, planurile facute, se uita sarutarile date. Se uita tot. In doar o zi, devin straini. Ea nu mai e acolo sa il bata la cap, el nu mai e acolo sa o tachineze. Pentru ca drumurile lor se despart la un moment dat. Desi se iubesc. Dar pentru iubire, trebuie sa luptam. Si de cele mai multe ori, suntem prea obositi de obligatiile vietii, pentru a mai avea energia necesara sa luptam pentru iubire. Sa fim atenti. Sa strangem in brate. Sa iubim. Nu mai putem sau pur si simpu uitam.
   Si astfel am ajuns si noi doi niste straini. Sufletul unei femei se hraneste intotdeauna cu vise, iar lui ii era frica sa viseze. Nu mai stiu daca imi e mai bine cu el sau fara el.
   Stiu doar ca... acum e o parte din mine. Nu mai e langa mine, dar la orice pas ii aud vocea: "Nu iti mai trosni degetele!", "Nu uita sa te demachiezi inainte de culcare!".. Si, de fiecare data cand vreau sa imi aprind o tigare, parca apare langa mine si-mi spune "Mai lasam si noi tigarile astea, ma iubire?"
   Stau si ma gandesc obsesiv... la motivele pentru care ne-am pierdut unul de altul.
   Imi amintesc din ce in ce mai des de ultima dimineata impreuna. Mergeam pe varfuri sa nu il trezesc, iar la plecare, l-am pupat pe frunte si a zambit, inconstient. Unde sunt acum toate diminetile noastre? Doar in suflet..
   Am ramas doar cu imbratisari, sarutari... si o multime de amintiri.