Love always wins*

Love always wins*

luni, 23 noiembrie 2015

Şi n-am să mor în alte braţe, decât în ale sale


O STEA
De Săndel Cracă

Când toamna o să vină
Purtând povestea mea amară,
Să nu uiţi iubito, că ne-am iubit odată
În o mie de paturi,
În o mie de cearceafuri, lângă o mie de perne.

Ne-am privit în tăcerea nopţii,
Lăsând inimile să vorbească pentru noi;
Căci inima n-are limbă să mintă...
Inima e născută să bată pentru şi doar amor.

Te-am sărutat la fiecare colţ de stradă,
Dar nu cu buzele oftând de tristeţe, ci cu inima curată;
Te-am îmbrăţişat când mi-a fost rece,
Dar şi când mi-a fost cald de privirea ta.

Uitat de speranţă mai am o ultimă dorinţă;
Un înger coboară din cer şi spune:
"Care îţi este ultima dorinţa omule rătăcitor?"
Ultima mea dorinţă este, îngerule...

Să îi spui iubitei mele că dragostea este
Ca o stea, sunt multe pe cer, toate strălucesc,
Dar doar una este privită de către mine!
În fiecare seară până la răsărit,
Privesc acea stea amintindu-mi de jarul din
Buzele sale, parfumul părului său,
Ochii săi lăcrimaţi de r
âsete,
Îmbrăţişările de ceas în amurg.

Privirea ei profundă şi îngrijorată,
Încă pot să îi aud inima cum bate
În cea mai mare gălăgie,
Căci eu până acum am locuit în inima sa...
Şi n-am să mor în alte braţe, decât în ale sale.

marți, 20 octombrie 2015

Ce ne facem cu barbatii astia feroce...?

Off... barbatii astia sunt tare naivi. Si nu ca sunt eu vreo feminista convinsa, dar chiar sunt naivi.
Oricat de diferiti sunt, indiferent de varsta, toti sunt convinsi ca noi, femeile, nu-i vom uita niciodata.
Ce-i drept, asa e, dar nu in modul in care ei o gandesc. Unii ne lasa rani adanci in suflet. Sau pe trup. Altii doar cicatrici. Ori, unii amintiri frumoase. Sau un gust amar.
Dar nu, nu il vom iubi o viata intreaga pe iubitul de la 18 ani. Nici pe cel de la 20. Mai departe... depinde de barbat. De fapt, tot timpul depinde de ei.


Cand iubim, cu totii visam cai verzi pe pereti si ne imaginam la altar alaturi de perechea noastra. Dar nu, de cele mai multe ori, indragosteala asta e doar o iluzie. Si sunt sigura ca stiti cu totii asta. Doar ca uneori e cam greu sa acceptam ce ne spune creierul.
Juram ca vom iubi pe veci o singura persoana si, ce-i drept, juram asta de cateva ori in viata. Inima se prinde mai greu... trebuie insistat.
Si oricat de creduli sunt barbatii... asa naivi sa creada asa ceva? Asa ceva... in conditiile in care femeia pentru ei, a incetat de mult sa mai fie femeie?
N-o sa iubim niciodata o viata intreaga, un barbat care nu ne respecta, care nu stie sa ne inteleaga.


Sau macar sa se prefaca... Nu, nu vom sta alaturi de un om, pentru care valorile noastre nu conteaza. Poate fi cel mai bun barbat la pat, poate fi milionar. La un moment dat, sufletul nu are nevoie de hormoni si nici de genti de mii de euro.
Si, desi sunt mii de texte pe tema asta, cum se face ca barbatii inca n-au aflat? Sunt naivi, asta e raspunsul.
Da, e o lume a barbatului! Dar femeia are cheia.
Si, odata cu trecerea anilor, e din ce in ce mai greu de convins, sa deschida usile.

miercuri, 14 octombrie 2015

Iubire, ratiune si principii, intr-un fotoliu

Stau in fotoliul tau, dar fara tine in casa.
Dupa atata timp trecut, imi beau iar cafeaua singura. Si sunt furioasa, din nou, pe tine.
M-ai legat de maini si de picioare si m-ai uitat in cutia ta de chibrituri.
Mi-ai furat toate principiile si acum nu-ti pasa ca imi beau cafeaua singura.

 Imi amintesc cum stateam in acelasi fotoliu, in ziua in care ai plecat. M-ai sarutat pe frunte si ai promis ca vii repede. Cu lacrimile unui copil, te rugam sa ma iei cu tine. Spuneai ca e treaba de oameni mari iar eu sunt mult prea mica.



Acum, legata la ochi, nu numai de maini si picioare, zac pe fotoliul tau, incercand sa-mi gasesc principiile, furate in ziua in care ai iesit pe usa. Mimez fericirea in fata cafelei mele dulci si-n fata oamenilor acri.
Ratiunea ma invata cum sa ma dezleg, cum sa ma ridic din fotoliul tau. Inima inca asteapta sa deschizi usa. Sa ma dezlegi tu.
La dracu' cu principiile, pastreaza-le tu!
Oricum, se pare ca dragostea apare, dar la un moment dat, dispare.
Si spune-mi tu, cum sa am incredere ca te intorci, daca nici macar dragostea nu are curaj sa se intoarca?
Suntem noi o echipa-n doi, chiar fara dragoste? Fara incredere?
Probabil. Dar fara principii.

luni, 14 septembrie 2015

Amanta fostului iubit

Te gandeai cum te mai poate surpinde viata? Hai nu-ti mai pune intrebarea asta, stii ca se gaseste intotdeauna ceva nou. Si naspa. Si uite, ti-ai cautat-o cu lumanarea!

Te-ai fi gandit vreodata, cand te strangea in brate si iti spunea ca te iubeste, ca vei ajunge o amanta pentru el? Da... ai dreptate. Nici eu. E dubios si amuzant, in acelasi timp.
Stai pe la 12 noaptea, te consolezi cu o bere, ca e cald. Si iti amintesti ca toate lunile alea frumoase s-au terminat ca erai tu prea geloasa. Ca el te-a inselat, de fapt. Dar te-a iubit, ma.
Hai lasa berea, ca se face frig... e septembrie, e luni. Iar.
Si de ce nu ati incheiat socotelile cu trecutul? Ei.. da' de ce sa iti bati capul? Daca te simti bine, de ce sa te agiti cu atatea intrebari?
N-ai fost prea importanta pentru el, a doua zi il vedeai deja de mana cu alta. Si te impacasei cu ideea. Mai tii minte? Deja te cuplasei si tu cu cineva. Dar cum viata-i curva, v-a adus din nou in acelasi pat.
Doar ca acum nu mai era ca pe vremuri, asa-i? Acum fiecare apartinea altuia.
Si e al dracului de dubios sa te sune prezentul, cand esti in pat cu trecutul. De ce faci aceleasi greseli, la infinit, fara sa inveti ceva?
Ca sa stai azi, septembrie, luni, cu telefonul in mana, in timp ce el e in deplasare cu prezentul?
Nu te-ai gandit niciodata ca vei fi amanta fostului iubit. Si ce poate fi mai rau, decat sa realizezi asta septembrie, luni?
Hai termina-ti berea. Sau vinul. Cheers!


marți, 28 iulie 2015

Taria femeii slabe

Am avut o dimineata.. mult prea de dimineata. Cum nu am mai avut de ceva vreme. Am observat ca e buna o schimbare,din cand in cand.
Mi-am facut rutina, cu ochii inchisi de somn.
M-am fastacit pana mi-am gasit pliculetul perfect de 3in1 pe raftul boutique-ului. Si pentru ca imi place sa cred ca totul se intampla cu un motiv, atunci mi-am dat seama ca oamenii din jurul meu au dreptate - da, sunt o femeie slaba.
Sunt o femeie slaba, ce a ales intotdeauna gresit - stilul de viata, culoarea parului, prietenii si... barbatii ce mi-au pasit in suflet.
Da, sunt o femeie slaba pentru ca nu am putut sa plec cand nu ma mai simteam iubita. Sunt slaba ca nu am stiut sa ma iubesc mai intai pe mine.
Sunt o femeie slaba pentru ca am oferit atunci cand nu mi s-a cerut.
Sunt, pentru ca dupa ce sufletul mi-a fost murdarit cu noroi, l-am spalat singura, printre lacrimi.
Nu am stiut niciodata sa fac alegerea corecta.
Si ce-i de condamnat? Sunt si eu om.
Chiar daca unii pretind a fi super-eroi, eu azi imi recunosc mie ca sunt un om. Cu multe greseli, cu multe defecte. Dar fara niciun regret.
Azi, mai hotarata ca niciodata, femeia slaba din mine isi face bagajul. Azi, mai mult ca niciodata, cred in visele mele.
Azi, mai mult ca niciodata, am scris in cartea pe care mi-am propus sa o termin.
Pentru ca pana azi, am fost o femeie slaba si mi-am uitat prioritatile.
Azi, mai mult ca niciodata, nu vreau un barbat slab langa mine.
Azi, mai mult ca niciodata, vreau sa fiu iubita si nu sa iubesc.
Pentru ca iubirea prosteste.




luni, 27 iulie 2015

Un simplu "Esti foarte frumoasa!"

Dupa doua apeluri nepreluate si 15 minute de asteptare - scuze, e sfertul academic - ma urc in masina si plecam.

"Esti foarte frumoasa!", mi-a spus. Am clipit si cred ca mi s-a vazut uimirea pe fata.
Stiam ca nu minte, stiam ca asa ma vede el. Acum.
Uimirea era insa alta - nu credeam vreodata ca mi se va confirma vorba "Ce unul are deja si e plictisit, altul ar face orice sa obtina." Ei bine, da!
Si oricat de mult am incercat sa o zic, oamenilor ce au pasit in viata mea si nu m-au pretuit, a fost in zadar.



"Esti foarte frumoasa!", mi-a spus.
Candva, nici el nu stia sa rosteasca aceste cuvinte.
Poate ca timpul care trece, ne invata.
Dar de ce ne place sa lasam timpul sa treaca?
De ce invatam mult prea tarziu?



joi, 2 iulie 2015

#YinYang


In acea zi, am crezut ca ai plecat cu tot ceea ce inseamna "EU".
Credeam ca imi va fi dor de tine.
Credeam ca voi simti singuratatea, cum n-am vrut sa o simt niciodata.
Credeam ca nu voi adormi nopti la rand, gandindu-ma la tine.
Credeam ca nu-ti voi mai vedea niciodata chipul. Zambetul. Ochii.
Credeam ca niciodata nu ma vei mai imbratisa.
Sau pupa pe frunte.
Credeam ca ai plecat cu ancora ce ma tinea langa tine.
Azi mi-am dat seama insa, ca sunt mai plina de tine, cum n-am fost de mine, niciodata.
Acum sunt sigura ca nu voi fi trista niciodata.


Nu ma va apuca ora 3 dimineata treaza, plangand.
Acum stiu ca nu-mi va fi dor de bratele tale.
De pupicul de pe frunte.
Pentru ca azi stiu ca sunt plina de tine.
Azi stiu ca esti cu mine, asa cum ai fost intotdeauna.
Pentru ca de azi stiu ca te gasesc in mine, cand imi este teama.
Cand imi este dor.
Azi stiu ca nu ai plecat din mine niciodata.
Azi stiu ca te iubesc mai mult ca ieri.
Si maine voi stii ca te-am iubit mai putin azi si mai mult poimaine.
Maine stiu ca ma vei ajuta sa inot, dupa ce corabia mea s-a scufundat.
Pentru ca sunt plina de tine si goala de mine.

marți, 30 iunie 2015

Șosete fără pereche

De parcă nu știu cum sunt bărbații când suferă.
De parcă nu știu...
Sunt sătuli de femeia ce îi așteaptă acasă, trează, până în zori de zi. Și "se îndrăgostesc" de prima venită, că e ceva nou. Dar nu trece mult timp, și realizează că acel ceva nou, nu stă treaz până în zori de zi, doar pentru a rosti un simplu "te iubesc!".
Și apar regretele. Dar hei! Ce fac bărbații când regretă? Beau. Și iși plâng amarul prietenilor. Ca ea a făcut și a dres.
Citeam acum câteva zile, un articol despre șosete. Da, șosete, știi despre ce vorbesc. Despre șosetele alea fără pereche..pe care le găsești in fundul dulapului, atunci când faci curățenie.
Dar e prea târziu să scriu despre șosete. Sigur și tu ai o șosetă fără pereche, pe culme. Și îți aduce aminte de Ea.
Ea... O șosetă pe care ai aruncat-o, după ce ai murdărit-o la muncă. Și tot ea, cea care ți-a băgat la spălat toate șosetele fără pereche. Dar sigur n-ai observat. Ești prea ocupat cu șosetele alcuiva.
Ai grijă, că șosetele se rup uneori. Și rămâi desculț. 
Săracule, ai atât de puține lucruri frumoase pe culme. Șosete fără pereche...

marți, 2 iunie 2015

Ii trebuie timp timpului, intelege..

Barbatul nu pleaca pentru ca a gasit o femeie mai frumoasa. El nu vrea sa auda sau sa vada reactia femeii, atunci cand ii spune adevarul.
Unii barbati nu stiu nici macar de ce incheie o relatie, ci pur si simplu, o vor incheiata.
Pleaca atunci cand relatia in care este, nu ii mai ofera ceea ce el are nevoie.
Barbatii adora sa fie admirati.
Spune-i barbatie, virilitate, ego - orice ar fi, trebuie sa vada ca sunt doriti si admirati.

Aminteste-ti cum l-ai cucerit si ce ai pierdut in timp, pe drum.
Cate zambete ai uitat sa-i oferi si cate laude la fiecare succes.
Cate critici la fiecare esec? Prea multe.

Sunt barbati. Vor puterea. Dar puterea pe care ei o vor, este in noi.
Si oricat de mare ar fi ego-ul, plang si ei. Chiar daca, de cele mai multe ori, fara lacrimi.
Si ei, ca si noi, femeile, se simt singuri. Si lor le e greu sa renunte la momentele frumoase.
Si ei ne simt lipsa in pat. Si ei ne cauta parfumul in camera lor, goala dar dezordonata.
La inceput pare al dracului de usor, sa renunti de pe-o zi pe alta, la tot ce te-ai chinuit sa cladesti.

Dar cu cat timpul trece, cu atat dorul e mai mare.
Si nu, pe om nu-l omoara de fapt dorul de celalalt - il omoara ca celalalt nu ii duce dorul.

Oamenii gresesc. Nerabdarea distruge tot.
Omul nu acorda suficient timp, intotdeauna grabeste lucrurile.
Despartirea este de fapt un lung sir de declaratii siropoase, de lacrimi de crocodil si de promisiuni desarte.
Nimeni nu vrea sa astepte, toti vor sa mearga mai departe.
Toti vor sa creasca. Dar cand ajungem unde voiam candva, parca ne-am intoarce de unde am plecat.

Pacat ca nu se mai poate. Pacat ca realizam atunci ca ne-am grabit.
Si pacat ca nu acordam timpul care ni se cere...
Suntem niste copii mari, nerabdatori sa-si ia jucaria inapoi.

Si nu, pe om nu-l omoara de fapt dorul de celalat - il omoara ca celalalat nu ii duce dorul.
Acorda-i timp timpului.

joi, 28 mai 2015

O jucarie mica pentru un copil mare


M-ai intalnit la un film.

Cum un copil isi intalneste in supermarket masinuta preferata.
M-ai vrut.
Si ai apelat la toate siretlicurile, asemeni unui copil in fata mamei, pentru a tine in maini masinuta preferata.
Dar erai un copil rasfatat, nu meritai ceea ce voiai.
Totusi ai primit-o intr-o zi, cand nu te asteptai, din partea mamei.
Te-ai trezit intr-o dimineata, cu cadoul langa pat.
Erai buimac, doar trezit din somn.
Ai luat cu egoism masinuta in maini.
Te-ai jucat cu ea o perioada.
Era jucaria pe care nu voiai sa o imparti cu nimeni.
Dar, ca orice copil, te-ai plictisit de ea.
O luai in maini din ce in ce mai rar.


Aveai amintiri frumoase cu ea.
Inima nu te lasa sa renunti la ea complet
Dar prietenul tau de bloc, cu care bateai mingea in parc in serile cand nu aveai teme de facut pentru a doua zi, ti-a spus ca masinuta e deja invechita.
Ca ti-ar trebui una noua, care nu are rotile tocite pe podeaua camerei tale in noptile lipsite de somn.
Si l-ai crezut, copil naiv.
Ai aruncat masinuta.
Din ziua aceea, mama ta nu ti-a mai facut niciun cadou.
Stia atunci ca nu meritasei nimic.
Nici macar masinuta aceea, cumparata cu mari eforturi.
Aveai sa aflii mai tarziu ca prietenul tau nu avea sa primeasca niciodata o asemenea masinuta.
Avea dorinte, dar nici mama lui nu ii mai facea cadouri.
Stricase prea multe jucarii.
Avea sufletul sarac.
Acum stii ca esti la fel de sarac precum el.
Stati in fiecare seara si va jucati cu mingea.
Aceesi minge, pe aceeasi alee trista.
Aproape ca nu-ti mai faci nici temele...
Masinuta fusese doar un capriciu.
Copile, o sa-ti fie dor.
Cand vei creste, iti vei aminti de vechea ta masinuta.
Si vei vrea sa dai timpul inapoi.
Dar oamenii mari nu au jucarii.
Oamenii mari au lacrimi si regrete.