Teama de a pierde, chiar daca nu detii?

"Azi m-am oprit o clipa din drumul meu spre nicaieri. Timpul a trecut si inca trece, fara sa-mi traiesc zilele asa cum as vrea.
Da, mi-e teama sa te pierd, la fel cum mi-a fost teama sa ma indragostesc de tine. Mi-e teama sa te pierd, chiar daca nu mai impartim acelasi cearceaf in miez de noapte.
Si pentru ca timpul si-a facut loc intre noi, ne-am schimbat amandoi. Acum e altfel. N-ai vrut sa reusesti in doi, ti-a fost teama sa nu-mi ramai dator. Acum savurezi tot ceea ce era tentatie, atunci cand ma aveai. Dar nu ma mai doare. Nu asa de tare. Pentru ca in orice asternut strain, lasi o parte din mine. Da. Iti mangai muzele si le saruti, cum te-am invatat eu in noptile in care soarele nu voiam sa mai rasara. Si nu, n-ai sa-mi dai niciodata dreptate - am stiut din prima clipa in care te-am privit, cat de mare ti-e orgoliul, dar totusi am insistat sa lupt cu el. Si am pierdut. O lupta, dar nu si razboiul.
Acum lupt pentru ultima oara. Dar nu pentru tine, nu. Lupt pentru a pastra amintirile cu tine, cu noi. Dar nu de dor, ci de teama. Mi-e teama ca raman cu nimic, daca le pierd. Si stii de ce? Pentru ca acele momente, transformate in tablouri, m-au schimbat. Datorita lor am asteptat, desi mi-a displacut intotdeauna sa astept. Am asteptat sa te intorci, sa-mi daruiesti inca o imbratisare cand eram pe cale sa ma prabusesc. Dar n-ai fost acolo...
Si totusi nu vreau sa uit mainile pe care le-ai plimbat in paru-mi, saruturile pe care mi le-ai oferit atunci cand nu le meritam. Nu vreau! Pentru ca atunci, tu erai tot ceea ce voiam. Tot ceea ce eu aveam nevoie.
M-ai ranit prea mult cu zambete strambe si minciuni siropoase. Lasa-ma acum sa ma bucur de noi, chiar daca la trecut. Da-mi voie sa zambesc cand te intalnesc, si nu sa te ocolesc. 
Ca viata e ca o clepsidra, pe care nimeni n-o mai intoarce, la final. Iar nisipul clepsidrei mele s-a scurs prea mult pentru tine. Am jelit prea mult, pierzand timpul cu regrete si cu "ce ar fi fost daca?"."

Si desi n-ar fi vrut, ii scrie si el un mesaj, simtindu-se dator pentru scrisoarea primita, intreband-o:
- Daca ma mai iubesti, de ce scrii tot timpul urat despre mine?
"Poate pentru ca doar asa ma mai citesti din cand in cand!"
 Last seen at 21:48
Nu, asta e doar imaginatia mea.
Conectat
Poate l-a speriat si pe el cutremurul...