Te ridici din pat, amortita de discutiile de azi-noapte, chinuindu-te sa-ti faci o cafea. De data asta iese buna. Nu e nici amara, nici prea dulce. E fix cum trebuie, e buna. La fel de buna si echilibrata ca viata pe care ai reusit sa ti-o recapeti.
Si stai pe marginea patului, gandindu-te cum de in dimineata asta nu te mai gandesti la nimic - nu tu amintiri, nu tu oameni, nu tu trecut. Si nici macar viitorul nu-ti mai da batai de cap. Ce folos? Ti-ai facut de atatea ori planuri ce nu au mers, incat ai decis sa te lasi purtata de timp. Numai el stie, viteazul, unde te poate si unde vrea sa te duca. Luand inca o gura de cafea, te gandesti la toti acei barbati pe care i-ai cunoscut in tot timpul ce trecuse, de cand erai singura.
Zau, nimic nu-ti convenea. Ala era prea mic de varsta, ala nu se imbraca bine si celelalt te-a iritat cand te sarutase in seara aia, la cafea. Cafea seara? Da' cine a zis ca se bea doar dimineata?
Au fost mai multi, fugeai de singuratate. Doar unul singur te-a facut sa il vrei si crezi ca tot el te-a facut sa lasi trecutul in spate. Doar cu o seara plina de discutii. N-a mai contat ca era 3 dimineata si inca erai machiata pe marginea patului, neschimbata in pijamale. Da' stai, ca nici nu porti pijamale.
Nu, nici pe el nu l-ai vrut apoi. Zambea prea des, te speria. Oare el ce voia sa-ti fure? Prea multi iti vandalizasera sufletul. Incercai de mult timp sa ti-l reconstruiesti.
Dar nu ti-ai dat seama ca doar teama din suflet ii alunga pe toti din jurul tau.
Azi, bandu-ti cafeaua ti-ai dat seama ca ai devenit mult prea selectiva, in ceea ce priveste barbatii.
De ce? Asa-s femeile - dupa fiecare despartire. Cauta ceva mai bun, dar parca nimic nu le multumeste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu