Love always wins*

Love always wins*

marți, 25 noiembrie 2014

Cum ar fi daca ne-am naste batrani?

Cum e sa auzi un tanar care implineste 18 ani, ca nu e bucuros? Socant!
Pai cum, nu asteapta ei mititeii sa devina majori? Toti am asteptat la un moment dat ziua aceea "magica" iar altii inca o asteapta. Investesc parintii o avere, ca sa fie puiul multumit in noaptea petrecuta la cel mai luxos restaurant. E inconjurat de rude si de "prieteni", care fac cheta cate 5-6 insi pentru a-i face cadou un simplu ceas. Normal ca nu de firma. Dar se bea si se mananca, cu 10 guri deodata. Dar pentru sarbatorit, conteaza distractia si pozele ce raman uitate intr-un folder prin computer.
As zice ca noi romanii, suntem muritori de foame, in cea mai mare parte, dar ne placem sa ne distram o seara, ca mai apoi sa n-avem ce manca o luna intreaga.
Sarbatoritul, de data asta, nu era entuziasmat. De ce sa sarbatoreasca trecerea anilor? Mi-a zis ca viata ar fi traita cu totul altfel, daca ne-am naste batrani si am muri tineri!
Cum vine asta? Da, e tare ideea!
"O sa scriu despre asta!" Si uite-ma ca scriu. M-a pus pe ganduri si am inceput sa-mi imaginez cum ar fi.
Cum ar fi? Ar fi tare!

Nu am mai trai speriati de aparitia a tot felul de boli, de riduri sau de par alb. Ne-am naste cu o pensie si nu cu o alocatie. Am fi bunici ai parintilor nostrii - pentru ca ei deja ar fi tineri.
La 40 de ani, ne-am trezi cu pofta de viata in fiecare dimineata si ne-am bucura de tot ceea ce natura ne ofera. Am trai cu totul altfel si am astepta ziua urmatoare cu entuziasm, ca vom fi mai tineri. Iar cand am ajunge la copilarie, am fi fericiti ca stim ce este viata, dar totusi avem suflet de copil.
As vrea sa am macar o luna din viata in care timpul sa se deruleze, sa intineresc.
Poate n-am mai lua in deradere timpul care trece prin noi, lasand cicatrici fizice dar si sufletesti. Poate am stii ce sa facem cand avem iubirea in maini, pentru ca am fi batrani cu experinta data la nastere. Poate n-am mai astepta ca minunea sa se intample si am infaptui-o noi. Am cunoaste valoarea timpului si a oamenilor ce trec prin viata noastra.

luni, 24 noiembrie 2014

Femeia - un mic drac impielitat?

Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viaţa şi schimbă toate întrebările.
Vorba lui Andrei, de azi major! La multi ani, tipule!
Si cand acele "noi intrebari" devin "vechi intrebari"?

Ne reprofilam si cautam alte raspunsuri. Viata e un continuu si intens studiu. Bai, si asta e cel mai palpitant!
Pai cand n-ai nimic pe cap si nicio grija, nu simti ca traiesti!
Dar nu... nu asta e ideea textului, nu despre viata.
Ci despre intrebari. Cand ai toate raspunsurile intr-un om, nu te mai atrage. Vrei si cauti alte intrebari.

Sa ma leg putin de Maximilian. Baieti rai, fete cuminti!
Oare? Vrem noi fetele, baieti rai?
Cand iubim, nu. Cand nu iubim, da. Cum vine asta?
Vad din ce in ce mai multe reprezentante ale sexului frumos, plangandu-se ca sunt ranite de baieti rai. Asta e prima faza. Dupa depasirea ei, apare ideea de "vreau un tip care sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt, sa imi aduca mic-dejunul la pat, sa imi daruiasca flori, sa-mi deschida portiera masinii si sa-mi dea mesaj de buna dimineata". Ei bine, nu!
Asta e doar o minciuna cat se poate de gogonata! O minciuna chiar si pentru ele, cele care-si "doresc" asta.
M-am mintit si eu cu ideea asta. Dar ce facem cand dam de un baiat bun? Il transformam in prieten si nu in iubit! De ce? Cand totul este dezvaluit, interesul dispare! Cand ai totul pe tava, nu mai vrei nimic! Nici macar acel tot. Si incepi sa cauti acel detaliu care ar reda sarea si piperul intr-o relatie, in altul si in altul. Pana il gasesti.
Cand prada se preda, vanatorul nu mai are de lucru si isi cauta alta prada de cucerit! Ca noua ne place sa ne luptam pentru ceva, pentru orice! Desi negam in realitate, subcontientul nostru cauta cele mai agere infruntari in viata. Asta e si maretia vietii - sa devii mai bun, cu orice victorie pentru care ai depus eforturi extreme.
Nu, in realitate nu ne-am dori sa ne fie deschisa usa masinii sau a restaurantului unde cinam. De ce? Pentru ca suntem femei si vrem sa conducem mai mult decat vor barbatii de fapt. Suntem sexul frumos dar si cel mai tare. In caracter si orgoliu. Ca de aia, de la femeie au pornit razboaie si dispute intre barbati. Dar astia n-o sa recunoasca niciodata. Si nici femeile superficiale nu vor recunoaste -  ele vor sa fie cocolosite. Eu vreau lupta umar la umar!
Nu, in realitate nu ne-am dori sa fim trezite in fiecare dimineata cu un mesaj pe telefon gen "Buna dimineata, frumoasa mea! Te iubesc cum iubeste desertul ploaia! :*". Nu, devine obisnuinta, iar rutina omoara omul.
De aia ne plictisim de bine, de aia ne plictisim de baietii buni. Asta in cazul in care, am decis sa dam o sansa.
Nu, e greu sa fim iubite pentru ceea ce suntem. De ce? Pentru ca suntem niste mici draci impielitati si vrem mereu sa fie ca noi. N-o sa ne iubeasca pentru ca stam o ora in oglinda. Nu, n-o sa ne iubeasca pentru ca ii caram cu forta in mall, cautand o noua garderba, 5 ore. Ne vor iubi, pentru ca ii sustinem in idioteniile pe care le fac. Ne vor iubi pentru ca bem cot la cot cu ei la meciul mult asteptat. Ne vor iubi pentru ca ii laudam cat de buni sunt in pat. Desi, fie vorba intre noi, n-ar fi buni fara noi. N-ar fi buni, daca n-ar avea bagajul ala imens de femei, in spate.
Nu, nu vrem barbati buni. Nu prea buni. Nu lingusitori si sufocati. Iar astia buni, asa sunt! Vor ei sa stie tot, sa ne inteleaga si treaba asta ne calca pe nervi. Suntem femei, avem secrete si ne place sa fim neintelese, de fapt. Dar o negam cu vehementa!

Dar barbatii vor femei bune? Nu, stai! Cuminti. Vor? Din ce am vazut, nu. Sau cel putin... rar. E usor s-o invete pe tocilara clasei, pozitia 69, dar e imposibil sa o faca sa accepte ca e absolut normala, intr-o relatie.
Da' si ei sunt la fel ca noi, femeile. Se plang ca nu gasesc fete cuminti si la locul lor. Cica toate-s la fel - curve. Dar cand dau de una buna, n-o vor. Prea multe batai de cap, prea multa normalitate. Prada se preda. Si se apuca de cucerit o femeie care are standarde mult prea ridicate pentru el si pentru o relatie. Dar ii daruieste o noapte, ca nu-i fata "rea"! Aventuri. Dar ei de fapt "cauta o fata buna, cu care sa se insoare".

As zice ca suntem la fel in privinta asta, dar n-acceptam nici daca ne-ai da cu tezla in cap! Si da, am curaj sa afirm asta.
Vrem sare, vrem piper... ca mai apoi sa facem gargara cu apa, ca ne ustura prea tare gatul. De la tipete, de la certuri interminabile si ani irositi din viata!
Lasati femeile sa faca ce vor :))

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Teama de a pierde, chiar daca nu detii?

"Azi m-am oprit o clipa din drumul meu spre nicaieri. Timpul a trecut si inca trece, fara sa-mi traiesc zilele asa cum as vrea.
Da, mi-e teama sa te pierd, la fel cum mi-a fost teama sa ma indragostesc de tine. Mi-e teama sa te pierd, chiar daca nu mai impartim acelasi cearceaf in miez de noapte.
Si pentru ca timpul si-a facut loc intre noi, ne-am schimbat amandoi. Acum e altfel. N-ai vrut sa reusesti in doi, ti-a fost teama sa nu-mi ramai dator. Acum savurezi tot ceea ce era tentatie, atunci cand ma aveai. Dar nu ma mai doare. Nu asa de tare. Pentru ca in orice asternut strain, lasi o parte din mine. Da. Iti mangai muzele si le saruti, cum te-am invatat eu in noptile in care soarele nu voiam sa mai rasara. Si nu, n-ai sa-mi dai niciodata dreptate - am stiut din prima clipa in care te-am privit, cat de mare ti-e orgoliul, dar totusi am insistat sa lupt cu el. Si am pierdut. O lupta, dar nu si razboiul.
Acum lupt pentru ultima oara. Dar nu pentru tine, nu. Lupt pentru a pastra amintirile cu tine, cu noi. Dar nu de dor, ci de teama. Mi-e teama ca raman cu nimic, daca le pierd. Si stii de ce? Pentru ca acele momente, transformate in tablouri, m-au schimbat. Datorita lor am asteptat, desi mi-a displacut intotdeauna sa astept. Am asteptat sa te intorci, sa-mi daruiesti inca o imbratisare cand eram pe cale sa ma prabusesc. Dar n-ai fost acolo...
Si totusi nu vreau sa uit mainile pe care le-ai plimbat in paru-mi, saruturile pe care mi le-ai oferit atunci cand nu le meritam. Nu vreau! Pentru ca atunci, tu erai tot ceea ce voiam. Tot ceea ce eu aveam nevoie.
M-ai ranit prea mult cu zambete strambe si minciuni siropoase. Lasa-ma acum sa ma bucur de noi, chiar daca la trecut. Da-mi voie sa zambesc cand te intalnesc, si nu sa te ocolesc. 
Ca viata e ca o clepsidra, pe care nimeni n-o mai intoarce, la final. Iar nisipul clepsidrei mele s-a scurs prea mult pentru tine. Am jelit prea mult, pierzand timpul cu regrete si cu "ce ar fi fost daca?"."

Si desi n-ar fi vrut, ii scrie si el un mesaj, simtindu-se dator pentru scrisoarea primita, intreband-o:
- Daca ma mai iubesti, de ce scrii tot timpul urat despre mine?
"Poate pentru ca doar asa ma mai citesti din cand in cand!"
 Last seen at 21:48
Nu, asta e doar imaginatia mea.
Conectat
Poate l-a speriat si pe el cutremurul...



sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Cand ma-sa le stie pe toate...

Am fost bantuita intotdeauna de ideea ca la un moment dat, voi avea o soacra.
Da bai, d-aia acra. Pai ce mama de baiat mai e dulce in ziua de azi? Niciuna! Da' pe buna dreptate. Cu atatea sugative de bani in jur, cum sa nu te temi pentru puiul tau?
Cum il creste ea singurica de la o varsta frageda, cum ii pune pachetel la microbuz saptamana de saptamana, cum a fost martora la primul succes dar si esec al puiului..
Da' intre timp iubirea mamicilor se altereaza si...

Era august. Bateam la usa, cu inima in gat. Puiul nu era acasa, asa ca ma-sa m-a invitat inauntru sa discutam.
Sa discutam?! Ce rahat sa discutam? In ce pozitie ne place sa facem sex? Poate o roade curiozitatea, m-am gandit atunci...
Si isi aprinde o tigare. Cum e cand esti instabil emotional si altu' fumeaza langa tine, tu fiind fumator? E al dracului de nasol. E ca si cum un gras e la dieta, dar mananci friptura de porc in fata lui.
Si pentru ca era prima data cand ne vedeam fata in fata, nu voiam sa dau nasol. Habar n-aveam ca deja o facusem, fara sa ne cunoastem personal. Dar n-am fumat. S-a scuzat ca n-are suc si nici cafea; stiam, puiul nu consuma cofeina, nu tu Cola, nu tu cafea. Asa ca mi-a pus un pahar cu apa. Am fost recunoscatoare - langa ea, ma simteam ca in desert.
Cu fruntea plina de brobonele, incercam sa rostesc cate ceva, cat mai corect si coerent. Nu-mi iesea, ochii ei albastri ma intimidau, de uitasem cum ma cheama.
M-a descusut, m-a cusut, ca la final sa ma descoasa la loc. De ganduri. Aveam o lacrima in ochi, de furie ca auzea doar ce ii convenea. Puiul era cel mai frumos si bun om de pe pamant, iar eu o pipita care n-are ce castiga daca sta cu el. Asa cica... "stia" de ceea ce aveam eu nevoie.
Eram in usa si-mi spunea de incheiere, ca trebuie sa gasesc pe cineva care sa ma intretina, sa ma plimbe... ca de asta am eu nevoie la varsta pe care o am. Puiul n-are timp de iubire.
"Decat sa se opreasca la prima, mai bine sa le insire pe toate." Oare?
O speria ideea ca sunt o iubita buna pentru puiul ei.
Deja puiul o suna mai rar...

...ce te faci cand lupti cu iubirea unei mame pentru puiul ei? In majoritatea cazurilor, mamele castiga.
Tre' sa fie el prea barbat, ca sa te aleaga pe tine. Dar majoritatea traiesc sub fusta mamicii pana la adanci batraneti.
Ca uneori, iubirea asta devine atat de bolnava...
Parca citeam gelozie pe buzele ei. Gelozie ca puiul ei imi spune mie prima "buna dimineata".
N-ai cum sa te lupti cu ele, ma. N-ai cum! Ce-s femeile niste leoaice, dar ce-s mamele de baieti...

vineri, 14 noiembrie 2014

Totul este Nimic si Nimic este Totul

Sa faci poezie, e greu! Sa poti sa-ti asterni pe o foaie gandurile in versuri, mi se pare imposibil.
Pentru unii va fi greu de digerat, poate pentru altii nu. 



 Sunt fericit când mă gândesc
 Că n-am nimic din ce mi-am dorit
 Și sunt trist când mă gândesc
 Că am totul din ce mi-am dorit.
 Când n-ai nimic ești fericit,
 Viața nu-ți fură nimic
 Și când ai totut ești trist,
 Că viața-ți fură totul.
 
 Am pierdut o vreme din viață
 Gândindu-mă la nimic
 Și n-am câștigat nimic.
 Am pierdut o vreme din viață
 Gândindu-mă la totul
 Și am câștigat totul.
 
 Viața este totul când n-ai nimic,
 Viața este nimic când ai totul.
 Bucură-te că viața nu-ți fură nimic,
 Întristează-te când ai totul
 Pentru că n-ai nimic.

Semnat de un baiat de 17 ani, ce vrea sa ramana sub anonimat, pentru a avea parte de pareri sincere.

joi, 13 noiembrie 2014

Iti multumesc ca n-ai ramas langa mine

Egalitatea e un lucru foarte important intr-o relatie, intr-un mariaj.
Conteaza la fel de mult ca sexul, sa o privesti egala tie, chiar daca ea e mai scunda.
Nu, nu e vorba de inaltimea propriu-zisa, ci de increderea pe care o ai in ea. Trebuie sa crezi in ea, la fel de mult cat crezi in tine. De ce? Pentru ca nu se va simti niciodata ca fiind umbra ta, iar incurajarea, sprijinul si increderea ta in propriile-i forte, o vor impulsiona sa fie mai buna. Si tu ii vei urma exemplul, pentru ca esti oglinda ei. Practic, va ajuti reciproc, ceea ce conteaza foarte mult pentru a convietui in liniste si pace.
Cand insa exista chimia trupurilor, dar egalitatea este inexistenta, totul se duce de rapa, de cele mai multe ori. Faptul ca nu crezi in ea, trezeste temeri, chiar gelozie, frustrare si ulterior certuri interminabile. Si ajungeti doi fosti. Ea o buna scriitoare, ce-ti punea scrisori pe birou - tu un barbat egoist, care n-a crezut in ea.
Si de obicei, aceste situatii, se rastoarna in timp: tu, cel increzator in tine si dornic sa construiesti ceva, te impiedici prea des de femeile ce-ti murdaresc patul, in noptile reci; ea, porneste la drum singura, fara tine, mai hotarata ca niciodata sa-ti demonstreze cat de mult poate.
Iar dupa ani, parca ai vrea sa dai toate acele nopti in care mangaiai forme fine, doar pentru o imbratisare de a ei, care ti-ar oferi increderea-n tine, pe care ai pierdut-o in timp si de care ai atata nevoie.

Asta e un mic inceput, al unui mare succes!
Pot! Si pot mai mult, stai sa vezi!
La urma urmei, n-ai fost chiar atat de rau;
M-ai facut sa ma iubesc mai mult.
Sa vreau mai mult.
Sa fiu apreciata de persoane care conteaza!
Nu te mai iubesc, nici nu te urasc - doar iti multumesc... ca n-ai ramas langa mine.

marți, 11 noiembrie 2014

Sa fii singura e o atitudine, nu o rusine!

Inca din copilarie suntem instruiti sa intemeiem o familie. Cat mai safe. Un el, o ea, unu' mic pe drum, o casa in constructie, cu o gradinita mica in spate plina de flori, ca asa ii place soacrei. Daca exista si un caine si/sau o pisica, e perfect.
Esti atat de bine instruita, cand te trimite sa faci curat la caine, in cusca. Ce ironie.
Si uite asa, te ajunge din urma pubertatea. O porcarie care te socheaza.
Te culci la 12 noaptea, ca atunci ai stingerea si te trezesti de dimineata, boom - cu pojar. Nu, nu-i pojar, sunt cosuri. Nenorocitele, n-am inteles niciodata cum pot aparea peste noapte. La propriu, stii cum zic... A'pai, banii de ce nu apar peste noapte? Ca astia nu fac parte din pubertate, as crede.
La dracu', te chinui sa arati prezentabil pentru tipul ala din banca a treia. Nu te-a remarcat pana acum, clar cu monstrii aia pe fata n-o va face.
Si buba e ca treaba asta dureaza coane, destul de mult. Treaba asta cu pubertatea. Perioada in care ti-ai baga capul in pamant ca strutul, doar sa nu fi zarita pe strada cu chipul sifonat. E perioada aia cand muma-ta iti da lectii de sexologie, spunandu-ti cat de gresit e inainte de 18 si cand de minunat e dupa. De parca ti-ar mai creste ceva acolo, in plus, dupa 18 ani. Da, si e aceeasi perioada cand ai face orice sa te abtii sa n-o faci pana la 18. Ce ironie!
Dar trece si perioada asta. Pentru unele fete cu bine, pentru altele...nu mai trece. De fapt, pubertatea trece, pofta de sex, nu.
Si urmeaza al doilea boom - adolescenta. Unde multi intra, dar putini mai ies. Unde unora inca nu le dispar monstrii de pe fata. Nici mamica cu ceiutul nu dispare.
In fine... Ideea textului e cu totul alta. In niciun caz n-am de gand sa descriu etapele prin care trece un om.
Sa vorbim despre sexul frumos. Si inteligent, haha! La ce m-as pricepe mai bine, daca nu la asta?! La analizat barbati, ar sopti Cealalta.
Si cum ziceam... se trezeste in plina adolescenta ca nu prea stie incotro s-o ia. Inca e la liceu. Si desi nu-i place barfa, ii intra in sange. Bagi ca se apuca si de fumat, ca e la moda in liceu. "Daca nu in liceu, atunci cand?"
Buna intrebare. In liceu le poti face pe toate, pentru ca inca esti considerata "o mucoasa" care incearca sa-si gaseasca calea. Nu, zau? Sa ne dea cineva un dictionar, sa gasim calea. Ce-i drept, e scuza potrivita... "Nu mi-am dat seama/ M-a obligat..." si tot asa.
Dar apare dragostea la un moment dat. Da, dragostea aia pura simtita de copilul din interior. Il urmareste saptamani intregi, cand intra sau iese din clasa. Ce noroc ca au clasele vis-a-vis! Si i-ar zice ceva, dar habar n-are ce.
In fine, dupa lupte grele, afla si prostu' ca fata il iubeste. Si mare haz pe el. Normal ca o refuza. E mare macho! Cand cineva se daruieste pe tava, nu-l vrei. E mai misto sa te chinui sa cuceresti. Oare?
Si normal ca a doua zi, stie tot liceul ca ea e "in limba" dupa el si carcotasii au grija sa-i aduca asta aminte fetei si cand intra la toaleta.
Prima iubire, primul sut in fund, as zice.
Dar fata e inarmata cu multa rabdare. Asa-s toate la inceput. Spera la dragostea aia eterna daruita de printul pe cal alb.
Si daca la liceu cine a placut-o, nu-i placea, pleaca la facultate, sperand ca acolo sigur e alesul inimii ei.
Si tot trece timpul, cu cateva intrebari si alte zeci de frustrari. Ele de ce da si ea nu? Adevaru' e ca viata niciodata n-a fost corecta.
Da, stia - unele erau "atat de" desenate cu stanga, incat trebuia sa te duci la o vrajitoare sa dea in carti, sa-ti zica motivul pentru care au iubiti. De cele mai multe ori, iubiti misto si cu bani.
Dar ea nu voia asta, ea voia iubire. Si a tot cautat-o...
Pana a gasit-o iubirea pe ea. Sau cel putin, credea atunci ca e iubire...
Cand s-a incheiat povestea, i-a spus printului sa-si ia "calul" verde din fata blocului ei si sa dispara in ceata. Ca magarul.
Si da, a disparut.
Normal ca au urmat nopti la rand de plansete si bocete si alte zeci de intrebari. De data asta erau intrebari fara raspuns...
Iar cand lumea incepuse sa o compatimeasca, a inventat scuza perfecta - asa se recupereaza ea dupa esec. Dar esecul era de fapt al lui, avea ea sa realizeze mai tarziu.
Si n-a trecut prea mult timp cand a realizat ca l-a uitat, vazandu-l in masina la semafor. Nu, n-a tresarit cum s-ar fi asteptat, nici n-a sarit pe capota lui disperata si nici nu i-a zambit, desi o observase si el. Da, il uitase.
Si de atunci isi propusese fata, as numi-o femeie de acum, sa ramana singura. Sa nu se mai arunce in cap dupa o minciunica frumoasa.
Femeie singura?
Asta incalca toate principiile strabunicii bunicii ei. Ei, si ce? Doar n-o s-o bantuie babele ca nu spala chiloti la 20 si un pic de ani.
Si a inceput tipa sa traiasca asa misto, incat regreta ca a stat cu boul. Ce iti mai poti dori cand nu dai socoteala nimanui? Cand nu esti nevoita sa trimiti mesaje la 2 dimineata cu ":*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:* noapte buna, iubi/pisoias/ursulet/puiu/bby" si restu'..
Da' cine mai sta cu ochii lipiti de somn sa scrie mesaje cu pupicuri? Dracu', ca ala nu doarme!
Dar se strica la un moment dat treaba... Ca traim intr-o lume atat de superficiala!
O femeie singura, este o prada usor de cucerit, ar zice barbatii. Deloc mai gresit, dragilor. Daca e singura, inseamna ca e greu de multumit si inca n-a gasit zeul suprem!
Ideea e ca, in scurt timp era cautata numai de burtosi, colorati si bubosi care n-au trecut cu succes de prima perioada - pubertatea.
Adevarat ca omul isi incearca norocul, dar inainte trebuie sa-ti calculezi sansele, pentru a sti cat si daca investesti.
Arati ca dracu'? N-ai de ce sa-ti bagi nasul in viata ei. Clar. E de inteles ca unul mai frumos ca tine exista, dar totusi ea e singura... Deci e clar ca pe tine nu te vrea.
De fapt, a fi femeie singura, e o treaba a dracului de grea. Pai tre' sa se lupte cu armata asta de spermatozoizi, care ar face orice sa o penetreze, fara sa poarte vreun scut. Iubitul e scutul, sa ne intelegem!
Rar intalnesti cate unu' sa aiba tupeu sa te invite la un film la el la "vila", cand ai scut. E nasol, nu stie ce urangutan ai la usa.
Si pe langa lupta crancena cu spermatozoizii, tot singura rezolva tevile sparte prin casa, singura trage de bidonul ala de apa de 5l, si tot singura isi cauta lenjeria intima prin mall-uri, cateva ore bune.
Si pentru ca e singura, ii permite timpul sa bea si cate 5-6 cafele pe zi. Ai zice ca e tonomat seara cand ajunge acasa...
Parca o vad stand la o masa, fumand o tigare si ascultandu-l pe taranul ala care parea destul de ok, virtual. Si uite asa, e nevoita sa asculte cum i-a murit cainele lu George, cum s-a drogat prima data Catalin, cum i-o tragea fosta lu' Robert si cum l-a inselat nenorocita aia pe Alex.
Pe ea n-o asculta nimeni si asta e cel mai greu lucru, din treaba asta cu singuratatea. Tocmai de aia, sa fii singura e o atitudine.
Sa stii sa ai rabdare sa apara cel potrivit. Sa stii sigur ca e el, doar la o schimbare de priviri.
Graba? Pentru ce? Ai o viata intreaga la dispozitie pentru a mirosi basini si a suporta sforaielile din toiul noptii.
Lumea intotdeauna va zice ca o femeie singura e bolnava psihic, frustrata, urata sau curva. Asa am auzit.
Sau prea pretentioasa.
Da! Aia e!
Prea multe pretentii.
Si prea putine calitati masculine in decor.

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Trecerea timpului este cel mai bun medicament

Erai in fata usii mele si incercai sa tragi cu ochiul in casa. Eram vizibil deranjata de prezenta ta. Ce cautai la ora aia, la mine? Ce voiai sa-mi zici dupa atata timp? Ce rost isi mai aveau cuvintele tale, oricum? Niciunul.
Atunci intelesesem de ce mi-ai spus sa nu bat la usi, la care nu sunt asteptata. Pentru a nu fi ranita. Ok... Venise randul tau.
Credeai ca te voi iubi o viata intreaga?
Ce-i drept, cand suntem euforici, mintim mult. Ma credeam si eu, pe vremea aia.
Dar pentru ca nu sunt nesimtita, ca nici tu nu ai fost, te-am invitat inauntru sa imi explici care e problema. Era un fel de deja-vu, in roluri inversate.
Erai imbracat cum imi placea mie si miroseai bine. Am observat ca te straduisei sa dai cat mai bine. Te-ai asezat pe scaun si m-am scuzat de dezordine. Ti-am pus un pahar cu apa si ti-am facut cunostinta cu el. El te privea indignat dar totusi amuzat. Probabil se intreba si el, la fel ca mine, ce dracu' cauti.
Ma cautai pe mine, dar ma gasisei prea tarziu.
Ai incercat sa scoti cateva cuvinte pe gura, dar nu ti-a reusit decat ca vrei sa vorbim intre patru ochi. Ei si ce? Si eu am vrut de multe ori sa vorbim, dar m-am lovit intotdeauna de un zid. Da, eram o fantoma care te bantuia.
Batusei la usa destul de timid, de 2 ori, sa fii sigur ca aud. Ti-am deschis si mi-ai spus ca ar fi dragut daca am discuta la o cafea. Cafea? Tu nu bausei niciodata cafea.
Dar trecusera anii, te schimbasei.
La ora aia? Ar fi trebui sa dormi cu siguranta.
Spuneai ca ai realizat ca eu sunt tot ceea ce iti doreai. Nu, de fapt tot ceea ce iti doresti.
Si eu te-am dorit candva dar degeaba. Din pacate pentru sufletul meu.
Acum ma bantuiai tu pe mine.
Si daca n-ar fi fost el in decor, poate m-ai fi intrebat daca mi-e dor. Si poate ti-as fi raspuns ca da. De amintiri. Ca le ingropasem demult.
Nu am inteles niciodata de ce omul nu apreciaza ce are, pana atunci cand pierde.
De ce nu avem grija de telefon, dar urlam cand il pierdem in taxi?
De ce nu pretuim virginitatea, dar plangem cu lacrimi de crocodil, cand o oferim celui mai nepotrivit?
De ce nu gestionam excelent banii, dar suntem in depresie cand nu avem bani de benzina sau tigari?
De ce nu ne pretuim parintii, dar plangem de dor atunci cand pleaca departe? Uneori prea departe...
De ce, de ce, de ce?
De ce cand avem iubirea in maini, nu stim ce sa facem cu ea? Poate ne e frica sa nu o pierdem si alegem sa nu luptam, dandu-i drumul. Sau poate nu stim ce e aia iubire. Aflam dupa ani si ani, cand petrecem prea multe nopti intre fel si fel de cearceafuri. Care mai de care mai sifonate.
Dar atunci e prea tarziu pentru a mai iubi ceea ce te-a iubit candva.

Orgoliul te-a ucis candva / te rog, nu mai deranja.

Si nu ca ar fi vorba fix despre tine, nu. E vorba despre cat de frumoasa mi-ai facut ziua! Ziua asta de sambata, in care ceata se lasa odata cu noaptea.
Si nu e vorba nici ca ma mai gandesc la tine. Deloc, dragule.
Totul incepuse intr-o vara, mai stii? Vara aia cand nu iti gaseai locul si m-ai tarat in singuratatea ta.
Si pentru ca te iubeam ca o nebuna, am facut tot ce face un om nebun. Te-am sufocat cu nebunia iubirii mele. Te trezea intr-o seara din somn un apel la capatul caruia auzisei vocea mea. Erai buimacit de somn si nu stiai ce sa minti. In scurt timp, numaram treptele pana la etajul trei. Mi-ai deschis zambind, pe jumatate gol. Ne-am iubit. Ne-am iubit cu sete, cum ne iubisem de sute de ori.
Dar vara ajusese la final si pentru ca iubirea noastra incepuse odata cu ea, trebuia sa se dizolve, odata cu incheierea ei.
Am suferit, am plans nopti la rand si te-am cautat in orice detaliu. Dar nu te-am gasit, asa ca mi-am adunat bucatile inimii de pe jos, le-am lipit si mi-am revenit. Am inteles ca esti mai fericit fara mine. Asa trebuia sa fie. Intelesesem ca vara viitoare iti vei aminti de mine, cand vei iubi pe altcineva, in valurile marii. Si te-am dat uitarii.
Dar azi, viata mi-a deschis ochii. Nu draga, ma inselasem. Nu esti mai fericit fara mine.
Azi am primit un mesaj. Un mesaj ciudat pe care am incercat sa-l inteleg.

De unde titlul dat textului?
Incercand sa inteleg mesajul, ideea asta a fost singura care mi-a venit in minte.
Da draga, te ineci in propriul orgoliu. Si e atat de mare, ca singuratatea ta din suflet.
Te temi de iubire si o alungi atunci cand iti bate la usa. Vrei sa fii doar muza sexului frumos. Alergi prin paturile lor si le lasi cate o bucata din tine, ca amintire. Si daca nu isi amintesc, le cersesti inca o noapte.
Imi e greu sa accept ca asa esti tu acum - un singuratic. O fantoma dornica de a poseda cat mai multe suflete, dar al carui suflet nu este posedat de nimeni.
Nu, nu iti e mai bine fara mine. Si lucrul asta n-ai idee cat de fericita ma face!
Si te rog un ultim lucru... incearca sa nu mai gresesti destinatarul, data viitoare.
N-as vrea sa te compatimesc inca o data. Saracule! Iti lipsesc atatea momente frumoase...

Dintre viitor si trecut, alege prezentul

Te trezesti de dimineata cu un gust amar si multe regrete. Nu, nu e gustul amar de mahmureala, chiar daca ai baut destul vin inainte sa adormi. E gustul regretului, ca nu ai facut ce simteai.
Ai fi vrut sa il saruti apasat pe acel strain si sa nu-i mai dai niciodata drumul din brate.
Dar simteai ca trisezi. Simteai ca daca esti fericita in lipsa lui, tradezi tot ce a fost intre voi. Dar a fost ceva? Nu, nu a fost nimic, "voi doi" a existat doar in capul tau. In viitorul lui, tu nu apareai. Si drumurile vi s-au despartit pe poteci diferite.
Vrei sa fii fericita, dar totusi iti refuzi acest vis. Inca traiesti in trecut si nu iti dai voie sa traiesti prezentul. De ce sa faci loc unui alt barbat in prezentul tau, daca viitorul tot alaturi de trecut, il vezi?
N-ai vrea sa regreti si viitorul, pentru ca iti regreti inca trecutul.
Si iti faci planuri cu "va fi bine" sau "ne vom impaca", desi esti constienta ca te minti singura.
Te trezesti cu gustul amar al regretelor din trecut si cu sperante din viitor.
Nu ti-ar fi mai usor sa iti traiesti prezentul? Sa te bucuri de tot ceea ce ai si de momentele frumoase pe care altii ti le ofera?
Traim in trecut si asta ne aduce suferinta de care ne plangem cu totii.
Traim in viitor, fara a stii daca vom ajunge sa traim ceea ce planuim.
Te mai trezesti maine si o iei de la capat?
Maine va fi mai bine?
Maine iti oferi sansa de a zambi?
Dar de ce nu azi? Un "maine" poate nu mai exista.
Daca am alege sa traim prezentul, viata n-ar fi atat de complicata.

miercuri, 5 noiembrie 2014

O dimineata oarecare. Acea dimineata...

Vine o zi. Aceea zi in care te trezesti si chiar nu ai nimic in cap. Si cand zic nimic, ma refer la nimeni.
Te ridici din pat, amortita de discutiile de azi-noapte, chinuindu-te sa-ti faci o cafea. De data asta iese buna. Nu e nici amara, nici prea dulce. E fix cum trebuie, e buna. La fel de buna si echilibrata ca viata pe care ai reusit sa ti-o recapeti.

Si stai pe marginea patului, gandindu-te cum de in dimineata asta nu te mai gandesti la nimic - nu tu amintiri, nu tu oameni, nu tu trecut. Si nici macar viitorul nu-ti mai da batai de cap. Ce folos? Ti-ai facut de atatea ori planuri ce nu au mers, incat ai decis sa te lasi purtata de timp. Numai el stie, viteazul, unde te poate si unde vrea sa te duca.
Luand inca o gura de cafea, te gandesti la toti acei barbati pe care i-ai cunoscut in tot timpul ce trecuse, de cand erai singura.
Zau, nimic nu-ti convenea. Ala era prea mic de varsta, ala nu se imbraca bine si celelalt te-a iritat cand te sarutase in seara aia, la cafea. Cafea seara? Da' cine a zis ca se bea doar dimineata?
Au fost mai multi, fugeai de singuratate. Doar unul singur te-a facut sa il vrei si crezi ca tot el te-a facut sa lasi trecutul in spate. Doar cu o seara plina de discutii. N-a mai contat ca era 3 dimineata si inca erai machiata pe marginea patului, neschimbata in pijamale. Da' stai, ca nici nu porti pijamale.
Nu, nici pe el nu l-ai vrut apoi. Zambea prea des, te speria. Oare el ce voia sa-ti fure? Prea multi iti vandalizasera sufletul. Incercai de mult timp sa ti-l reconstruiesti.
Dar nu ti-ai dat seama ca doar teama din suflet ii alunga pe toti din jurul tau.
Azi, bandu-ti cafeaua ti-ai dat seama ca ai devenit mult prea selectiva, in ceea ce priveste barbatii.
De ce? Asa-s femeile - dupa fiecare despartire. Cauta ceva mai bun, dar parca nimic nu le multumeste.