Love always wins*

Love always wins*

joi, 28 mai 2015

O jucarie mica pentru un copil mare


M-ai intalnit la un film.

Cum un copil isi intalneste in supermarket masinuta preferata.
M-ai vrut.
Si ai apelat la toate siretlicurile, asemeni unui copil in fata mamei, pentru a tine in maini masinuta preferata.
Dar erai un copil rasfatat, nu meritai ceea ce voiai.
Totusi ai primit-o intr-o zi, cand nu te asteptai, din partea mamei.
Te-ai trezit intr-o dimineata, cu cadoul langa pat.
Erai buimac, doar trezit din somn.
Ai luat cu egoism masinuta in maini.
Te-ai jucat cu ea o perioada.
Era jucaria pe care nu voiai sa o imparti cu nimeni.
Dar, ca orice copil, te-ai plictisit de ea.
O luai in maini din ce in ce mai rar.


Aveai amintiri frumoase cu ea.
Inima nu te lasa sa renunti la ea complet
Dar prietenul tau de bloc, cu care bateai mingea in parc in serile cand nu aveai teme de facut pentru a doua zi, ti-a spus ca masinuta e deja invechita.
Ca ti-ar trebui una noua, care nu are rotile tocite pe podeaua camerei tale in noptile lipsite de somn.
Si l-ai crezut, copil naiv.
Ai aruncat masinuta.
Din ziua aceea, mama ta nu ti-a mai facut niciun cadou.
Stia atunci ca nu meritasei nimic.
Nici macar masinuta aceea, cumparata cu mari eforturi.
Aveai sa aflii mai tarziu ca prietenul tau nu avea sa primeasca niciodata o asemenea masinuta.
Avea dorinte, dar nici mama lui nu ii mai facea cadouri.
Stricase prea multe jucarii.
Avea sufletul sarac.
Acum stii ca esti la fel de sarac precum el.
Stati in fiecare seara si va jucati cu mingea.
Aceesi minge, pe aceeasi alee trista.
Aproape ca nu-ti mai faci nici temele...
Masinuta fusese doar un capriciu.
Copile, o sa-ti fie dor.
Cand vei creste, iti vei aminti de vechea ta masinuta.
Si vei vrea sa dai timpul inapoi.
Dar oamenii mari nu au jucarii.
Oamenii mari au lacrimi si regrete.

Doua inimi. Un suflet. Doua destinatii. Un singur tren.

O privea cum n-o facuse pana atunci. Era furios dar totusi o iubea mai mult ca niciodata.
Statea pe marginea scaunului, imbracata in tricoul lui preferat, mirosind a el. Il ruga cu privirea, sa o ia cu el. Era pentru prima oara cand ii era teama sa-i fie dor. Ii fusese de atatea ori dor de el, incat de data asta, simtea ca va fi ultima oara. Dar oare murise cineva de dor?
Era furios. Nu suporta sa o vada plangand, dar trebuia s-o faca sa inteleaga.

- Inima mea nu vrea sa inteleaga, dragule! Ia-ma, te rog, cu tine!

Prea multe destinatii ratase, pentru ca nu se trezise la timp. Sovaitul trenului o adormea. Dar acum era mai treaza ca niciodata si nici in ruptul capului nu voia sa-l lase sa plece fara ea.
Si desi erau in acelasi tren, el trebuia sa coboare la prima. Il asfixia caldura sufletului ei. Prea multa iubire, prea multa atentie. Prea multe certuri. Monotonie. Gelozie. I-a ucis incet-incet.

In nebunia cuvintelor, trenul s-a oprit. Si-a luat valiza mica, a sarutat-o pe frunte. Ii ceruse iertare ca pleaca fara ea... dar destinatiile lor nu erau pe aceeasi unda.

- Aceeasi unda? Cand am asteptat trenul in gara, ma tineai de mana si stiam amandoi ca vom cobori la capat de linie. Impreuna.
- Uneori... prea multa iubire duce la esec. Uneori... prea mult aer, sufoca.
- Si acum e acel "uneori"?
- Nu pune intrebari al caror raspuns te intristeaza.

N-a privit in spate. Stia insa, ca avea sa-i fie dor de parfumul ei.
De ce nu? Poate ca va astepta urmatorul tren. Poate ca va visa din nou, sa o imbratiseze inainte de a adormi.
Dar trenul va ajunge prea tarziu. Iar ea e friguroasa, nu-l va astepta in gara.
Sau poate el va lua taxiul si va ajunge inaintea ei. O va astepta cu o floare si o mie de planuri impreuna.
In valiza lui mica dar incapatoare.

De aceea nu mi-a placut niciodata sa calatoresc cu trenul. Taxiul e mai rapid. Ce-i drept... costul e mai mare.
Si oamenii sunt atat de saraci, dragul meu...

duminică, 24 mai 2015

O altfel de declaratie

A trecut atata timp peste noi, dar nu am sa uit vreodata nicio zi alaturi de tine.
Tu, iubire, ai avut o rabdare infinita cu mine.
M-ai invatat sa iubesc sincer.
M-ai invatat sa accept podeaua plina de apa, atunci cand iesi din dus, capacul ridicat al toaletei si dezordinea de pe etajera din baie.
M-ai invatat sa-ti iubesc glumele proaste si m-ai ajutat sa-ti inteleg toanele de barbat.
Acum imi place sa spal si vase, chiar sa iti calc si camasile.
Si daca am plans prima oara cand am facut sarmale, mi-ai sters lacrimile si le-ai mancat asa arse, cum erau. Tot tu m-ai invatat atunci, ca nu trebuie sa ma dau batuta. Si abia astept sa fac din nou sarmale!
M-ai invatat ca nu cafeaua e cel mai bun desteptator al diminetii, ci zambetul tau.
M-ai invatat ca nu cadourile spun cat de mult iubesti, ci o imbratisare in miez de dimineata, inainte de a ma inveli cu multa iubire.
Eu te-am invatat doar un singur lucru - ca o copila se maturizeaza atunci cand iubeste sincer.
Iti multumesc prin cateva randuri, pentru ca asta stiu sa fac cel mai bine.
Si iti cer inca un milion de zambete, intr-un alt milion de dimineti alaturi de tine!

Te iubesc :)