E o noua etapa in care am pasit cu dreptul, in ciuda tuturor piedicilor pe care le-am intalnit pe drum.
E un nou inceput pe care-l voi impanzi cu zambete. Zambete de fericire... zambete ce mascheaza tristetea, ce imbraca trecutul inca viu pentru mine.
Fericirile si dezamagirile vietii m-au facut sa ajung pana aici si sa evoluez in acest fel. Dezamagiri, oameni buni sau mai putin buni, m-au facut sa privesc cu mandrie in oglinda, in fiecare dimineata, cu dorinta arzatoare de a fi un om mai bun!
Stau in pat, savurand o cafea matinala, rememorand clipe frumoase dar si triste. Inchid ochii si inevitabil, zaresc persoane ce nu mai fac acum parte din viata mea, desi am vrut cu tot sufletul.
Persoanelor care, au meritat sau nu iubirea mea, le multumesc pentru clipele daruite, pentru faptul ca m-au eliberat din colivie. Le multumesc si, cu aceasta ocazie, vreau sa le spun ca imi este dor - dor de momentele impreuna, de lacrimile oferite, de iubirea daruita!
Am ajuns in punctul in care imi pot recunoaste greselile si imi pot asuma consecintele. Da! Si daca as putea da timpul inapoi, as face aceleasi lucruri, as trai la fel de intens, as gresi la fel de mult!
Pentru ca asta este viata - un test continuu, prin care ne maturizam, invatam sa iubim sincer, invatam sa pretuim ceea ce avem! Un test care ne demonstreaza ca iubirea adevarata exista si dureaza - in ciuda timpului, in ciuda cuvintelor urate, a rautatilor si a distantei!
Ca viata e un test care ne invata ca nu distanta este dusmanul nostru, ci orgoliul!
Un sfarsit de vara frumos!
