Fragment II

De ce uităm? Cu siguranță te-ai întrebat măcar o dată: cum am putut să uit pe cineva atât de important?
Sau: cum am putut să uit tot ce am trăit până acum?
În fine, eu nu mai cred în uitare. Uitarea, este asasinarea propriei persoane, înseamnă stergerea memoriei, poveștii. Trecutul lui TU actual. Ceea ce, clar este imposibil. Doar dacă esti amnezic! Mai rar, ce-i drept...
Tocmai de aceea, mă întreb, oare de ce oamenii pleacă? De ce lucrurile se termină totuși, la un moment dat?
Adevărul este că, întotdeauna rămâne o parte din trecut, în prezentul nostru.
Cred ca noi, oamenii, păstrăm lucruri, oameni și momente, în sufletul nostru, ca să nu mai doară. Ca să nu înfruntăm lucrurile.
Dar azi mi-am dat seama că nimeni, oricât de important sau insignifiant ar fi, nu-și poate uita povestea și că, nici măcar nu se merită să încercăm.