Azi am cedat. Pur si simplu, azi nu m-am mai putut abtine si
am bufnit in plans.
Jurasem ca n-o mai fac. Dar nu mi-a mai pasat. Imi era prea dor si uneori, dorul asta simt cum imi arde toate celulele din corp. Si e ciudat... realizez acum ca o iau de la capat. Ma invart intr-un cerc vicios, de care nu vreau sa scap.
Am crezut ca te-am uitat si am negat cu tot sufletul ca nu
ma mai gandesc la tine. Am sters si aruncat tot ce imi aducea aminte de tine.
Dar tot esti acolo. Mereu. Peste tot. Nu stiu ce ma doare mai tare - lipsa sau prezenta ta? E un paradox. Uneori vreau sa te uit. Alteori as da
orice sa te strang in brate, sa stiu ca nu mai pleci nicaieri, ca ramai cu mine
si imi veghezi somnul. Si-mi pare atat de rau ca te-am lasat sa pleci, inselata de prejudecatile altora. Atat de confuza am devenit, incat...
Azi m-am decis sa plec in cautarea ta. Am ratacit prin
multime, ore intregi, ca o bezmetica. Si nu
te-am gasit. Dar nu ma dau batuta. Stiu ca ratacesti in lume, undeva. Si te voi gasi. Si
atunci, nu-ti voi mai da drumul.
Niciodata. Pentru ca in iubire si in razboi e admis orice. Si... n-ai idee cat de mult te iubesc!
Abia astept sa te intorci acasa, sa te strang in brate.
Curand te
voi revedea, Fericire!
Prea frumos ! Felicitari ! :*
RăspundețiȘtergereMultumesc mult! :* Ma bucur ca place!
RăspundețiȘtergereFrumos!!
RăspundețiȘtergereMultumesc! :D
Ștergere