Iubire, ratiune si principii, intr-un fotoliu

Stau in fotoliul tau, dar fara tine in casa.
Dupa atata timp trecut, imi beau iar cafeaua singura. Si sunt furioasa, din nou, pe tine.
M-ai legat de maini si de picioare si m-ai uitat in cutia ta de chibrituri.
Mi-ai furat toate principiile si acum nu-ti pasa ca imi beau cafeaua singura.

 Imi amintesc cum stateam in acelasi fotoliu, in ziua in care ai plecat. M-ai sarutat pe frunte si ai promis ca vii repede. Cu lacrimile unui copil, te rugam sa ma iei cu tine. Spuneai ca e treaba de oameni mari iar eu sunt mult prea mica.



Acum, legata la ochi, nu numai de maini si picioare, zac pe fotoliul tau, incercand sa-mi gasesc principiile, furate in ziua in care ai iesit pe usa. Mimez fericirea in fata cafelei mele dulci si-n fata oamenilor acri.
Ratiunea ma invata cum sa ma dezleg, cum sa ma ridic din fotoliul tau. Inima inca asteapta sa deschizi usa. Sa ma dezlegi tu.
La dracu' cu principiile, pastreaza-le tu!
Oricum, se pare ca dragostea apare, dar la un moment dat, dispare.
Si spune-mi tu, cum sa am incredere ca te intorci, daca nici macar dragostea nu are curaj sa se intoarca?
Suntem noi o echipa-n doi, chiar fara dragoste? Fara incredere?
Probabil. Dar fara principii.